Neanderthalienii aveau un limbaj propriu, dar era similar cu al nostru? Ce au descoperit cercetătorii

Cercetările recente sugerează că Neanderthalienii puteau comunica verbal, însă diferențele față de limbajul Homo sapiens ar fi influențat integrarea lor culturală.

Este larg acceptat faptul că abilitatea pentru comunicare asemănătoare limbajului modern a apărut înainte ca Homo sapiens să se separe de Neanderthalieni și Denisovani, ceea ce indică faptul că aceștia din urmă puteau cel mai probabil să vorbească, se arată într-un studiu publicat în EcoEvoRxiv.

Capacitatea lingvistică și identitatea de grup

Totuși, un studiu recent, încă nepublicat în reviste de specialitate, sugerează că Neanderthalienii nu ar fi putut învăța limbile oamenilor moderni, ceea ce ar fi împiedicat integrarea lor completă în grupurile Homo sapiens și ar fi contribuit, indirect, la dispariția lor.

Cercetătorii au investigat conceptul de „ergodicitate”, capacitatea oamenilor de a crea multiple dialecte reflectând diferențe culturale între grupuri, dar care pot fi învățate de orice membru al speciei.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

În acest context, „polyphilia” reprezintă tendința de a diversifica obiceiurile locale pentru a crea marcaje culturale ce definesc identitatea grupului.

Limbajul, ca purtător al acestei diversități, a jucat un rol central în marcarea diferențelor între grupuri și în menținerea sentimentului de apartenență.

Copiii Homo sapiens pot dobândi fluent orice limbă la care sunt expuși, evidențiind capacitatea noastră înnăscută de a adopta norme și comportamente culturale străine.

În schimb, Neanderthalienii par să fi avut o flexibilitate limitată în acest sens, ceea ce ar fi redus posibilitatea de integrare în grupuri de Homo sapiens.

Dovezi arheologice, dar și implicații pentru dispariție

Analiza artefactelor sugerează că polyphilia a apărut în urmă cu aproximativ 50.000 de ani, odată cu răspândirea industriei litice Aurignacian în populațiile Homo sapiens din Eurasia.

Diferențele regionale în ornamente și obiecte materiale indică utilizarea culturii materiale ca marker al identității grupului.

În contrast, uneltele și artefactele neanderthaliene nu arată variații semnificative, ceea ce susține ideea că Neanderthalienii nu dețineau aceeași capacitate de diferențiere culturală.

Structura creierului oferă indicii suplimentare: cortexul prefrontal al Homo sapiens prezintă diferențe care sugerează o capacitate mai mare pentru creativitate și pentru polyphilia comparativ cu cel al Neanderthalienilor

Astfel, ergodicitatea limbajului ar fi apărut după separarea celor două specii, iar incapacitatea Neanderthalienilor de a învăța limbile sapiensilor ar fi accentuat percepția lor ca „străini” în grupurile umane.

Această imposibilitate de a se integra complet ar fi condus la excluderea lor culturală și la selecția împotriva hibrizilor, contribuind, în final, la dispariția Neanderthalienilor

Studiul sugerează că diferențele lingvistice nu au fost doar un aspect minor, ci un factor semnificativ în istoria evolutivă a omenirii.