Cum se răcoreau bucureștenii în 1937, într-o zi de caniculă extremă. „Termometrele arătau 60 de grade. O arșiță cumplită”

Canicula nu este o realitate doar a vremurilor moderne. Bucureștenii din perioada interbelică se confruntau și ei cu veri sufocante, în care temperaturile atingeau cote greu de suportat.

„O zi de dogoare, de arșiță cumplită, a încins Capitala”

Ziarele vremii anunțau valori de până la 60 de grade Celsius, o cifră contestată astăzi de meteorologi, dar care reflectă intensitatea arșiței resimțite de locuitori. La 25 iulie 1937, publicația România descria o zi caniculară care a transformat Capitala într-un adevărat cuptor:

„Încă o zi de dogoare – de arșiță cumplită – a încins Capitala înfierbântându-i zidurile, asfaltul și făcând pe bucureșteni să trăiască ceasuri de adevărat infern. Căldurile au început să crească odată cu revărsatul zorilor. Mercurul nu a încetat să se ridice nici o clipă. Iar pe la prânz, când trotuarele dogoreau ca niște cuptoare, termometrele arătau 60 grade. Calea Victoriei, cât e de lungă și animată de obicei, ieri a fost aproape toată ziua pustie.

Bulevardele, toate, au stat goale, triste și dezolante sub ochiul de foc al soarelui. Din când în când câte unul sau doi pietoni înotau disperați prin valurile de căldură. Tramvaiele au circulat – aproape goale – și ele, ca străzile pe care le străbăteau. Unde au dispărut oamenii? Cât vor mai ține aceste călduri care sufocă și otrăvesc sufletul? Nici un nor nu se arată cât e de mare cortul de foc al cerului.”

Apa, refugiul bucureștenilor

Refugiul bucureștenilor a fost apa. Mii de oameni s-au îndreptat spre ștrandurile improvizate ale orașului, în căutarea unei minime alinări.

„Mii de oameni s-au îndreptat spre ștrandurile cu apă încropită ale Bucureștiului. Acolo, de-a valma, tineri și bătrâni, se luptă pentru un metru pătrat de apă – pentru un metru pătrat din suprafața lacului – unde să-și ascundă trupul pârjolit de soare. Întâlneai ieri la ștranduri oameni pe care niciodată nu ai fi crezut că îi vei vedea acolo.

Cucoane care credeau că ștrandul e pentru copii; bătrâni pe care îi întâlnești pe stradă în haine negre – și alți cetățeni pentru care scăldătoarea această modernă e un loc de reuniune nu prea serioasă – și-au lăsat ieri părerile, alături de ștaif și cravată, acasă, și s-au refugiat, goniți de caniculă, spre locurile pline de trupuri goale – unde abia găseai o palmă de apă liberă. Dar cu tot eroismul cu care și-au călcat „perceptele” în picioare venind la ștrand, nu au putut decât să se sustragă foarte iluzoriu arșiței. Canicula de ieri a fost mai mare decât apa ștrandului, decât sticlele de limonadă și decât toate băuturile răcoritoare.”

Astfel descria presa vremii lupta bucureștenilor cu căldura sufocantă din vara anului 1937, o dovadă că marile valuri de caniculă au pus la încercare Capitala încă din perioada interbelică.

Horoscopul iubirii 4-8 februarie 2026. Zodia pentru care intuiţia este cuvântul săptămânii

Cum a apărut în public sora criminalului lui Mario Berinde: oamenii au reacţionat imediat

Un ghid al Bucureștiului din 1935 menționează diversitatea ștrandurilor existente la acea vreme. În afară de ștrandul Obor, bucureștenii se puteau bucura de ștrandul Kiseleff, deschis în 1929, și de bazinul cu valuri artificiale de la Lido, ambele amenajate modern și lipsite de restricții privind scăldatul mixt. Aceste facilități au schimbat considerabil stilul de viață al locuitorilor capitalei.