Un virus comun poate declanșa cancerul de piele: o descoperire medicală care schimbă tot
O echipă de cercetători americani a identificat pentru prima dată o legătură directă între un virus aparent inofensiv și apariția unuia dintre cele mai frecvente tipuri de cancer din lume: carcinomul scuamos cutanat (cSCC). Studiul, publicat în prestigioasa revistă The New England Journal of Medicine, arată că o tulpină a virusului papiloma uman (HPV), cunoscută sub denumirea de beta-HPV, poate integra material genetic viral în celulele umane și poate alimenta direct creșterea tumorală.
Această descoperire marchează o schimbare majoră de perspectivă asupra modului în care înțelegem cauzele cancerului de piele, până acum asociat aproape exclusiv cu expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete. În cazuri rare, mai ales în rândul persoanelor cu imunitate compromisă, infecția cu acest virus ar putea fi factorul declanșator principal al bolii.
Un caz rar, dar revelator
Totul a pornit de la cazul unei femei de 34 de ani care s-a prezentat la medici cu o formă agresivă de cSCC localizat pe frunte. În ciuda intervențiilor chirurgicale repetate și a tratamentelor imunoterapeutice, tumorile continuau să reapară. Acest comportament neobișnuit a determinat echipa de cercetători să aprofundeze investigațiile printr-o analiză genetică detaliată a tumorii.
Rezultatul a fost neașteptat: virusul beta-HPV nu doar că era prezent în celulele canceroase, ci se integrase în ADN-ul acestora și producea proteine virale care susțineau activ proliferarea tumorală. Este pentru prima dată când se demonstrează clar că beta-HPV poate participa în mod direct la formarea și menținerea unei tumori.
Mai mult, pacienta suferea de o tulburare imună ereditară care afecta funcționarea corectă a celulelor T – acele componente esențiale ale sistemului imunitar responsabile cu detectarea și eliminarea infecțiilor virale. Deși ADN-ul său putea repara daunele provocate de radiațiile UV, lipsa unei reacții imune eficiente a permis virusului să se răspândească necontrolat.
Femeia prezenta, de altfel, și alte semne de infecție cu HPV: negi pe piele și în cavitatea bucală. După ce legătura dintre virus și cancer a fost stabilită, echipa medicală i-a administrat un transplant de celule stem hematopoietice. Acest tratament a avut efecte spectaculoase: tumora a dispărut, la fel și celelalte simptome asociate infecției virale. La trei ani după intervenție, femeia nu a mai avut recidive.
Descoperirea nu anulează rolul radiațiilor ultraviolete în dezvoltarea cancerului de piele – mai ales în cazurile clasice de carcinom scuamos – dar scoate în evidență un factor ignorat până acum: interacțiunea dintre viruși și sistemul imunitar. În mod obișnuit, infecțiile cu beta-HPV sunt inofensive pentru majoritatea oamenilor, dar în lipsa unui răspuns imun adecvat, ele pot deveni periculoase.
Acest caz dovedește că în anumite circumstanțe, chiar și un virus considerat benign poate declanșa mecanisme canceroase complexe. De aceea, specialiștii avertizează că există posibilitatea ca mai mulți pacienți cu forme agresive de cSCC să aibă, de fapt, o disfuncție imună nediagnosticată și, implicit, o infecție virală activă care le alimentează boala.
Este un semnal important pentru comunitatea medicală, care ar putea începe să includă testarea pentru beta-HPV în protocoalele de diagnostic pentru pacienții cu cancer de piele recurent. În același timp, se conturează o direcție promițătoare de tratament: terapii personalizate care vizează direct cauzele virale și imune ale cancerului, în locul abordărilor standard, uneori ineficiente în astfel de cazuri atipice.
Lecții importante pentru prevenție și tratament
Studiul oferă un nou argument în favoarea medicinei personalizate și a importanței colaborării interdisciplinare în oncologie. Progresul înregistrat în acest caz nu ar fi fost posibil fără efortul comun al virologilor, imunologilor, oncologilor și specialiștilor în transplant.
Totodată, descoperirea aduce în discuție și eficiența vaccinării împotriva HPV. În prezent, vaccinurile existente țintesc tulpinile din familia alfa-HPV, responsabile pentru cancerele de col uterin, anus sau gât. Rezultatele campaniilor de vaccinare au dus la o scădere drastică a mortalității provocate de aceste forme de cancer, ceea ce ridică întrebarea firească: ar trebui să extindem vaccinarea și împotriva altor tipuri de HPV?
Deși beta-HPV nu este încă recunoscut oficial ca agent oncogen în rândul populației generale, acest caz oferă un precedent solid care va impulsiona, cel mai probabil, noi cercetări și eventuale campanii de prevenție.
Chiar dacă un „leac universal” pentru cancer rămâne deocamdată un ideal, progresele în înțelegerea mecanismelor bolii – inclusiv rolul jucat de viruși – contribuie la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente, mai sigure și adaptate nevoilor individuale.
Concluzia este clară: nu toate cancerele de piele apar doar din cauza soarelui, iar sistemul imunitar joacă un rol esențial în protecția împotriva agenților virali ascunși. Acum știm că un virus comun, ignorat mult timp, poate declanșa un lanț de evenimente care duce la cancer – și acest lucru ne obligă să regândim strategiile de prevenție și tratament.