Dovezi îngrozitoare ale canibalismului în neolitic, descoperite în Spania. Ce au aflat arheologii

Arheologii au descoperit în peștera El Mirador din Sierra de Atapuerca, Spania, urmele unui masacru ritualic sau strategic petrecut în urmă cu peste 5.700 de ani. Cel puțin 11 persoane, inclusiv copii și adolescenți, au fost ucise, dezmembrate, fierte și, foarte probabil, consumate în ceea ce pare a fi un eveniment izolat, dar șocant, de canibalism în masă. Studiul, publicat în Scientific Reports, aduce o perspectivă nouă asupra violenței și practicilor culturale din neolitic, într-o perioadă în care viața comunităților agricole era marcată de tensiuni sociale și competiție pentru resurse.

Departe de a fi un obicei alimentar recurent sau un act de supraviețuire, această acțiune pare a fi avut un scop simbolic sau represiv, integrând canibalismul în contextul violenței intercomunitare și al dominației sociale.

Urmele de pe oase indică o procesare sistematică a corpurilor

Cercetătorii de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES) au analizat peste 650 de fragmente osoase umane descoperite în situl El Mirador, toate provenind de la indivizi care trăiseră în zonă și care par să fi murit în același moment. Radiocarbonul a datat rămășițele între anii 5.709 și 5.573 î.e.n., iar analizele izotopilor de stronțiu au confirmat că victimele erau localnice.

Printre cele mai relevante dovezi se numără urme clare de „deflashing” – îndepărtarea cărnii – tăieturi făcute cu lame din piatră, dezarticulare a membrelor și chiar urme de mestecat, toate indicând faptul că victimele au fost consumate de alți oameni. Un femur de copil prezintă semne tipice extragerii măduvei, o practică cunoscută în contextul canibalismului alimentar.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Totodată, unele fragmente au fost netezite prin așa-numitul „pot-polishing”, o modificare specifică fierberii în vase. Alte oase prezintă decolorări și fracturi termice asociate arderii, iar în câteva cazuri s-au identificat urme de dinți umani, ceea ce întărește ideea consumului efectiv al corpurilor.

Un episod violent, nu un ritual funerar sau un act de supraviețuire

Deși canibalismul apare în diferite momente ale istoriei umane, contextul acestui eveniment este deosebit prin rapiditatea și brutalitatea cu care s-a desfășurat. Spre deosebire de alte cazuri din preistorie, unde canibalismul era asociat cu ritualuri funerare sau cu foamete extremă, în cazul El Mirador, toate indiciile arată că a fost vorba de un atac violent asupra unei comunități vecine.

„Acesta nu a fost un ritual funerar și nici o reacție la foamete extremă”, subliniază Francesc Marginedas, arheolog evoluționist din cadrul IPHES. „Faptul că victimele au fost ucise și procesate într-un interval scurt de timp sugerează un conflict – posibil o formă de răzbunare sau intimidare între comunități rivale.”

Tot mai multe descoperiri arheologice din Peninsula Iberică indică o creștere a violenței intergrup în neolitic, pe fondul migrațiilor și al presiunii asupra resurselor. În acest context, canibalismul poate fi înțeles nu doar ca un gest extrem, ci și ca o unealtă de dominare socială sau un simbol al distrugerii totale a adversarului.

Arheozoologul Antonio Rodríguez-Hidalgo merge și mai departe, afirmând că astfel de practici, deși rare, pot apărea chiar și în societăți simple, lipsite de ierarhii stricte, ca o formă de eliminare absolută a „celuilalt”.

Un număr mare de oase au arătat semne că au fost măcelărite și carnea mâncată. (IPHES-CERCA)

Deși canibalismul este privit azi cu oroare și este adesea etichetat drept un act de barbarie, cercetătorii avertizează că o astfel de abordare simplistă nu ajută la înțelegerea reală a fenomenului. Palmira Saladié, paleoecolog și autoare principală a studiului, atrage atenția asupra dificultății de a interpreta comportamente atât de complexe fără a ține cont de contextul cultural, social și simbolic al vremii.

„Canibalismul este unul dintre cele mai greu de analizat comportamente umane, pentru că ne confruntăm nu doar cu lipsa unor surse directe, ci și cu barierele propriei noastre percepții moderne”, afirmă ea. „El Mirador devine astfel un sit esențial pentru înțelegerea relației dintre moarte, conflict și reprezentarea corpului uman în viziunea comunităților preistorice.”

Concluziile cercetătorilor susțin ideea că canibalismul nu trebuie privit exclusiv prin prisma supraviețuirii, ci poate avea o funcție socială sau chiar ideologică. Într-o lume în care granițele, teritoriile și puterea erau în continuă dispută, un astfel de act ar fi putut funcționa ca un avertisment sângeros, menit să consolideze autoritatea unui grup și să reducă la tăcere adversarii.

Chiar dacă nu vom cunoaște niciodată în detaliu ce a declanșat acea „masă de coșmar” din El Mirador, rămășițele umane ne oferă o fereastră spre o lume în care violența, ritualul și simbolismul se împleteau într-un mod greu de înțeles din perspectiva prezentului. Ceea ce putem afirma cu certitudine este că istoria umană este mult mai întunecată și complexă decât ne place uneori să credem.