04 aug. 2025 | 14:20

Oamenii ar putea avea „superputeri” de hibernare ascunse în ADN. Descoperirea care ar putea schimba tratamentele pentru diabet și Alzheimer

ȘTIINȚĂ
Share
Oamenii ar putea avea „superputeri” de hibernare ascunse în ADN. Descoperirea care ar putea schimba tratamentele pentru diabet și Alzheimer
Un urs brun de la Grădina Zoologică Ranua se trezește după hibernarea de iarnă. (Profimedia/AFP/Getty)

Cercetătorii au descoperit indicii că oamenii ar putea deține în ADN mecanisme similare celor întâlnite la animalele care hibernează, mecanisme ce ar putea fi valorificate în tratarea unor boli grave, precum diabetul de tip 2 și Alzheimer. Studiile recente sugerează că aceste „superputeri” latente ar putea fi activate prin identificarea și reglarea anumitor regiuni genetice.

Ce pot face animalele hibernante și de ce ne interesează

Animale precum veverițele sau urșii reușesc să supraviețuiască perioadelor îndelungate fără hrană, cu metabolismul încetinit și în condiții de temperaturi aproape înghețate. În ciuda pierderilor masive sau acumulărilor de greutate, acestea nu suferă de degradarea mușchilor ori a nervilor și își recapătă rapid funcțiile normale după ieșirea din hibernare.

Specialiștii au remarcat că, atunci când animalele ies din hibernare, par să se refacă după simptome similare celor întâlnite la pacienți cu diabet, accidente vasculare cerebrale sau boli neurodegenerative. Potrivit lui Elliott Ferris, coautor al unuia dintre studiile publicate, „dacă am putea să ne reglăm genele asemenea hibernatorilor, am putea să depășim diabetul de tip 2 la fel cum un animal revine din hibernare la un metabolism normal”.

Regiunile ADN implicate și descoperirile recente

Cercetările s-au concentrat pe un grup de gene denumit „fat mass and obesity locus” (FTO), esențial pentru animalele care hibernează. Aceste regiuni de ADN reglează activitatea genelor din apropiere, permițând acumularea rezervelor de grăsime înainte de hibernare și utilizarea lor treptată pe parcursul perioadei critice.

Surprinzător, aceeași regiune este considerată și cel mai puternic factor genetic de risc pentru obezitatea umană. Experimentele efectuate pe șoareci au arătat că mutațiile acestor regiuni influențează semnificativ metabolismul și greutatea, dar și capacitatea de a-și restabili temperatura corporală după o stare asemănătoare hibernării.

„Când elimini doar un mic fragment din acest ADN aparent nesemnificativ, activitatea a sute de gene se modifică”, a explicat Susan Steinwand, coautoare a studiilor.

Implicații pentru sănătatea umană

Rezultatele sugerează că oamenii dețin deja codul genetic necesar pentru astfel de adaptări, dar nu folosesc „întrerupătoarele” care ar putea activa aceste mecanisme, notează The Independent. Dacă ar fi identificate și controlate, aceste gene ar putea oferi soluții pentru combaterea bolilor metabolice, prevenirea degradării musculare și chiar încetinirea procesului de îmbătrânire.

Chris Gregg, profesor la Universitatea Utah Health și autor principal al unuia dintre studii, a subliniat că „acest cadru genetic ne poate ajuta să înțelegem mai bine controlul metabolic uman și să dezvoltăm strategii noi pentru bolile asociate cu vârsta”.

Astfel, cercetătorii consideră că, prin studierea mecanismelor genetice ale hibernatorilor, am putea descoperi tratamente revoluționare care să transforme radical medicina modernă.