Moștenirea în instanță. Acte necesare pentru contestarea unui testament

Atunci când moștenitorii nu reușesc să ajungă la un consens în fața notarului sau apar suspiciuni legate de validitatea testamentului, singura cale de rezolvare rămâne instanța de judecată. Procedura implică o serie de pași legali și documente esențiale.

Când ajunge moștenirea în fața judecătorului

Succesiunea se poate soluționa pe cale notarială atunci când toți moștenitorii sunt de acord cu împărțirea averii și actele sunt în ordine. Însă în situațiile în care apar neînțelegeri – cum ar fi contestarea unui testament, neacceptarea cotelor succesorale sau excluderea unor moștenitori – cauza trebuie tranșată în instanță.

Contestarea unui testament poate avea loc dacă există suspiciuni privind autenticitatea acestuia, influențarea persoanei care l-a redactat, lipsa discernământului sau încălcarea formelor legale. De asemenea, dacă testamentul contravine unor dispoziții imperative ale legii, cum ar fi rezerva succesorală, el poate fi anulat parțial sau total.

O acțiune în justiție pe tema moștenirii este, de regulă, mai complexă decât o succesiune notarială. Procesul implică termene mai lungi, costuri mai ridicate și, adesea, tensiuni familiale accentuate. Din acest motiv, este recomandat ca moștenitorii să încerce, pe cât posibil, o soluționare amiabilă înainte de a recurge la tribunal.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Pașii legali pentru deschiderea procesului

Pentru a iniția un proces privind o moștenire, reclamantul trebuie să formuleze o cerere de chemare în judecată, în care să detalieze pretențiile sale, să indice pârâții (ceilalți moștenitori sau beneficiari ai testamentului) și să arate motivele pentru care contestă actul succesoral.

Acțiunea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție se afla ultimul domiciliu al defunctului. În funcție de complexitatea cauzei, instanța poate solicita o expertiză grafică (pentru testamente olografe), o evaluare psihologică post-mortem (dacă se invocă lipsa discernământului) sau alte probe, precum declarații de martori și înscrisuri.

Durata unui astfel de proces variază între câteva luni și câțiva ani, în funcție de volumul probelor, termenele stabilite de instanță și eventualele căi de atac.