Orașul din Spania unde este „ilegal” să mori în weekend. Ce spune regula valabilă din 1999
Ascuns la poalele munților Sierra Nevada, orașul Lanjarón din sudul Spaniei a devenit celebru nu doar pentru apele sale minerale, ci și pentru o regulă inedită impusă în urmă cu mai bine de două decenii: localnicilor li s-a interzis, în mod simbolic, să moară în weekend.
Interdicție neobișnuită cu substrat real: „Este interzis să mori în Lanjarón”
În anul 1999, primarul Jose Rubio a impus o regulă cu totul neobișnuit: „Este interzis să mori în weekend în Lanjarón”. Motivul? Cimitirul local era suprapopulat, iar autoritățile nu găsiseră încă teren pentru a extinde zona de înhumare. Cu aproximativ 4.000 de locuitori la acea vreme, micuțul oraș andaluz s-a trezit într-o criză… post-mortem.
Decizia venea, de fapt, ca un mesaj de alertă și presiune publică, formulat într-un mod ironic și creativ, prin care cetățenilor li se ordona „să aibă cea mai mare grijă de sănătatea lor, astfel încât să nu moară până când primăria nu va lua măsurile necesare pentru a achiziționa terenuri potrivite pentru ca defuncții noștri să se odihnească în glorie”.
Deși nu se știe dacă în cele din urmă a fost găsit un nou loc de veci, mesajul autorităților a fost primit cu umor de localnici. Potrivit presei vremii, edilul a declarat că „toată lumea a primit edictul cu zâmbetul pe buze și o dorință sinceră de a-l respecta.”
Un orășel pitoresc cu izvoare medicinale și o regulă devenită legendă
Lanjarón nu este însă renumit doar pentru această „lege” neobișnuită. Situat în provincia Granada, orașul este faimos pentru stațiunea sa balneară și pentru apele cu proprietăți terapeutice. Izvorul „Salud” oferă apă minerală cunoscută și exportată de secole, fiind o sursă de identitate locală și dezvoltare economică.
Lanjarón nu este singurul loc care „interzice” moartea. În 2008, într-un alt colț al Europei, primarul satului francez Sarpourenx a interzis moartea pe teritoriul localității, dacă defunctul nu deținea deja un loc în cimitir. Această decizie venea ca formă de protest față de o hotărâre juridică ce îl împiedica să extindă cimitirul din satul cu 260 de locuitori. Primarul francez avertiza chiar asupra unei „pedepse severe” pentru cei care ar fi încălcat ordinul, adâncind ironia unei situații absurde.
Povești precum cele din Lanjarón sau Sarpourenx sunt exemple de cum administrațiile locale pot folosi umorul pentru a atrage atenția asupra problemelor reale, transformând dificultățile în identitate culturală și, uneori, în atracții turistice.