Pământul are în jur de 6 mini-Luni în orice moment. Cele mai multe sunt bucăți desprinse din Lună, conform oamenilor de știință

Un nou studiu contrazice presupunerile anterioare privind originea mini-sateliților temporari ai Pământului. Potrivit cercetătorilor, acești așa-numiți mini-moons – corpuri mici care orbitează temporar planeta noastră – nu provin, așa cum se credea, din centura de asteroizi. Ci mai aproape de casă: din însăși Luna noastră.

Fenomenul este mai frecvent decât s-ar putea crede. Simulările realizate în noul studiu sugerează că, la un moment dat, în jurul Pământului pot exista în jur de 6 astfel de mini-sateliți cu diametrul mai mare de un metru. Iar o bună parte dintre ei par a fi fragmente ejectate de pe Lună în urma unor impacturi violente.

Mini-Lunile sunt obiecte de mici dimensiuni, de obicei asteroizi sau comete, care sunt prinse temporar de gravitația Pământului. Ele orbitează planeta pentru o perioadă scurtă, înainte de a fi deviate din nou pe orbite heliocentrice. Exemple recente includ obiectul 2022 NX1, care a devenit un mini-satelit în două ocazii diferite: în 1981 și 2022.

De obicei, astronomii au considerat că aceste obiecte provin din centura de asteroizi, dar analiza unui astfel de mini-satelit temporar, numit 2024 PT5, a dus la o concluzie neașteptată. Spectrul său vizibil este similar cu cel al rocilor lunare, ceea ce sugerează o origine selenară. Deși datele din infraroșu lipsesc pentru a trage o concluzie definitivă, echipa de cercetare consideră că obiectul ar putea fi o mare breccia – un tip de rocă formată pe suprafața Lunii în urma impacturilor.

Studiul care schimbă ipoteza: bucăți din Lună pot deveni sateliți temporari

Pornind de la ipoteza că 2024 PT5 și altele ca el provin din Lună, cercetătorii au simulat ce se întâmplă când materiale sunt ejectate de pe suprafața lunară în urma unor impacturi. Rezultatul? Un procent semnificativ din aceste fragmente poate fi capturat temporar de gravitația Terrei, devenind ceea ce se numește TBO-uri (temporarily bound objects).

Mai exact, aproximativ 18% dintre aceste TBO-uri pot fi clasificate ca mini-Luni – adică orbitează efectiv în jurul Pământului pentru o perioadă. Studiul estimează că, într-un an, apar în medie 36 de astfel de obiecte mai mari de 1 metru, dintre care peste 6 sunt „mini-Luni” propriu-zise, aflate în jurul nostru în orice moment.

Această descoperire este susținută și de analiza unui alt obiect spațial: asteroidul (469219) Kamoʻoalewa, care are o compoziție similară cu bazaltul lunar supus la intemperii. Cercetătorii cred că acesta ar putea proveni din craterul Giordano Bruno, format în urmă cu 1 până la 10 milioane de ani, ceea ce sprijină ideea că ejecta lunare pot deveni corpuri independente în Sistemul Solar.

Ce înseamnă asta pentru cercetarea spațială

Dacă o parte semnificativă a mini-Lunilor provine din impacturi asupra Lunii, atunci putem învăța mai multe despre istoria coliziunilor din Sistemul Solar, dar și despre dinamica dintre Pământ și satelitul său natural. În plus, acest fenomen ar putea explica de ce unii mini-sateliți par compuși din același tip de rocă precum suprafața selenară.

Pe termen lung, studierea acestor corpuri ar putea ajuta la stabilirea unei „cartografii” inverse a impacturilor de pe Lună. Practic, dacă reușim să identificăm compoziția unui mini-satelit și s-o corelăm cu un crater anume de pe Lună, putem reconstrui evenimentele care au avut loc cu milioane de ani în urmă.

Pentru ca aceste ipoteze să fie confirmate, însă, e nevoie de mai multe observații și date spectroscopice. Rămâne de văzut câte dintre aceste mini-Luni sunt cu adevărat bucăți din Lună și câte au origine asteroidală. Până atunci, ceea ce știm cu certitudine este că Pământul are mai mulți sateliți decât pare la prima vedere – și că o parte din ei vin chiar din „vecinătatea” noastră cea mai apropiată.