„Almost Family” – comedia de pe Netflix care încearcă să unească două lumi, dar se împiedică în clișee

„Almost Family” este un film de pe Netflix care pornește de la o idee aparent savuroasă: două familii foarte diferite sunt forțate să petreacă timp împreună pentru că copiii lor vor să se căsătorească. Pe hârtie, totul sună bine – umor de situație, tensiuni culturale, drame de familie și un peisaj idilic în fundal. În practică, însă, filmul nu reușește să depășească barierele clișeelor și ale personajelor prea puțin conturate.

Regizat de Felipe Joffily, „Almost Family” își propune să fie o comedie spumoasă despre acceptare, diferențe și iubire. Ce reușește, în schimb, este să pună pe masă o serie de situații amuzante, dar trase de păr, în care conflictul dintre culturile braziliană și argentiniană este folosit ca motor principal al poveștii. Din păcate, fără subtilitate.

Stereotipuri la greu și un conflict fără miză reală

Filmul de pe Netflix debutează cu familia lui Otávio, un barbat brazilian conservator, care află că fiica sa, Mariana, se va căsători cu Miguel, un muzician argentinian. Familia pornește la drum spre Bariloche, unde urmează să-i întâlnească pe viitorii cuscri. Încă din primul contact, diferențele sunt evidente – în obiceiuri, în gândire, în comportament. În loc să aprofundeze aceste diferențe într-un mod care să genereze învățare sau empatie, filmul alege calea ușoară: transformă fiecare personaj într-o caricatură ambulantă.

Otávio este genul de tată care nu poate accepta că fiica sa a crescut și are dreptul la propriile alegeri. Devine rapid antagonicul principal, dar nu din motive serioase, ci mai degrabă dintr-o obtuzitate jucată prost. Pe partea cealaltă, Héctor, tatăl argentinian, este la fel de înverșunat, dar mai teatral. Între cei doi bărbați se creează un conflict forțat, presărat cu glume despre fotbal, grătare și „mândria națională”.

Problema e că aceste glume sunt previzibile și, după primele 30 de minute, devin obositoare. Tensiunea nu evoluează, iar spectatorul are senzația că asistă la o piesă de teatru slab regizată, unde fiecare replică e menită să fie o poantă – dar de cele mai multe ori nu este.

Personaje de fundal neglijate și subploturi neconvingătoare

Un alt punct slab al filmului de pe Netflix este tratarea personajelor secundare. Mariana și Miguel, protagoniștii aflați la originea conflictului, sunt extrem de pasivi. Povestea lor de dragoste pare mai degrabă un pretext pentru confruntarea dintre părinți. Nu există aproape nicio scenă care să le arate chimia, motivațiile sau conflictele reale ca și cuplu. Este o narațiune care îi folosește ca simple elemente de decor, nu ca oameni reali.

Mai rău, filmul introduce subploturi care n-au niciun rost în economia poveștii. Felipinho, fiul vitreg al lui Otávio, se implică într-o relație absurdă cu Carol, fosta iubită a lui Miguel, iar acest detaliu adaugă zero valoare narativă. Totul pare construit doar pentru a crea o stare de haos și confuzie, dar fără scop real. Scenele respective par lipite artificial, doar pentru a umple spațiul și a adăuga ceva „condiment”.

În mod ironic, tocmai acolo unde filmul putea străluci – în portretizarea diferențelor culturale – alegerea este să meargă pe formule bătătorite. Brazilienii sunt pasionali și zgomotoși, argentinienii sunt superiori și vanitoși. Nimic nu este nuanțat, totul e alb sau negru. Într-o comedie care vrea să vorbească despre diversitate, rezultatul final pare exact opusul.

Umor facil, de final, și o concluzie trasă de păr

Pe final, filmul de pe Netflix se grăbește să închidă toate conflictele într-un mod convenabil, dar neverosimil. După zeci de minute de ceartă, Otávio și Héctor devin brusc prieteni, fără o justificare reală în comportamentul lor. Mariana și Miguel par să continue cu planurile de nuntă, dar fără a adresa nicio tensiune reală care a fost ridicată anterior. Totul se rezolvă printr-o scenă de dans colectiv și câteva glume finale care ar fi fost mai potrivite într-un sitcom de duzină.

Filmul de pe Netflix se încheie cu o morală despre acceptare și iubire, dar mesajul e spus, nu demonstrat. Trecerea de la conflict la armonie nu este credibilă, iar spectatorul rămâne cu sentimentul că totul a fost doar o farsă lungă, fără o concluzie memorabilă.

În ciuda peisajelor superbe din Bariloche și a eforturilor vizibile de a crea o comedie cu suflet, „Almost Family” e un film de pe Netflix care nu reușește să se ridice la înălțimea așteptărilor. E genul de producție pe care o poți viziona într-o seară în care nu ai altceva de făcut, dar pe care o vei uita rapid. Dacă ești în căutarea unei comedii autentice, cu personaje bine conturate și umor real, s-ar putea să vrei să cauți în altă parte.