Noul Superman, centrat mai degrabă pe universul DC decât pe un personaj. De ce este special noul film al lui James Gunn?

Noul film Superman, regizat de James Gunn, marchează începutul unei ere pentru Universul DC, dar sacrifică povestea individuală a eroului în favoarea construirii unui cadru mai amplu, plin de personaje secundare și introduceri grăbite.

După ce Man of Steel (2013) a încheiat povestea lui Zack Snyder cu un Superman gata să îmbrățișeze o viață mai luminoasă, Gunn preia firul narativ abandonat.

În noua versiune, Clark Kent (David Corenswet) este deja Superman de trei ani, respectat la Daily Planet pentru „exclusivitățile” cu alter ego-ul său și implicat romantic cu Lois Lane (Rachel Brosnahan), care îi cunoaște secretul.

Promisiunea unei explorări mai intime a vieții unui supererou care încearcă să ducă o existență normală pare tentantă, dar rămâne doar la nivel de schiță.

Clark își joacă rolul de reporter stângaci pentru doar câteva minute, înainte ca filmul să alunece într-o succesiune de lupte, portale interdimensionale și apariții surpriză.

Universul DC primează, nu Superman

Gunn a renunțat la clasica poveste de origine, dar în loc să lase mai mult spațiu pentru a explora motivațiile lui Superman, a umplut filmul cu eroi și referințe menite să extindă noul Univers DC.

Povestea menționează că „metaoamenii” există de peste 300 de ani, ceea ce transformă Superman într-un personaj printre multe altele.

Apar personaje precum Hawkgirl (Isabela Merced), Mister Terrific (Edi Gathegi) și Green Lantern-ul lui Guy Gardner (Nathan Fillion), iar Lex Luthor (Nicholas Hoult) este înconjurat de henchmeni, roboți, aliați politici și chiar hackeri-maimuță, dar cu foarte puțin timp pentru a-și exprima cu adevărat motivația, scrie AVClub.

Deși există momente promițătoare, cum ar fi interviul oficial dintre Lois și Superman sau conflictul interior al lui Clark legat de originile sale extraterestre, filmul nu le dezvoltă suficient.

În schimb, Lois este împinsă într-un subplot cu Justice Gang, iar Clark este atras în misiuni secundare fără legătură directă cu dilemele sale morale.

Singura scenă în care personajele principale interacționează cu profunzime este rapid abandonată pentru mai multă acțiune și efecte spectaculoase.

Mai mult decor decât profunzime emoțională

Gunn încearcă o schimbare subtilă față de viziunea lui Snyder: Superman nu se mai vede ca un extraterestru printre oameni, ci ca un om cu origini extraterestre.

Există chiar și un twist interesant, părinții săi kryptonieni voiau să cucerească Pământul, iar Clark înțelege că adevărații săi părinți sunt cei care l-au crescut pe Kansas. Totuși, Ma și Pa Kent apar doar fugitiv, caricaturizați cu accente sudiste, fără a fi un real sprijin emoțional pentru erou.

În final, Gunn oferă un film plin de culoare, personaje secundare și umor tipic stilului său, dar lasă deoparte profunzimea emoțională care ar fi putut redefini Superman.

Rezultatul este un prolog promițător pentru noul Univers DC, dar un portret superficial pentru cel mai emblematic erou al companiei.