Cum au continuat maghiarii medievali să mănânce carne de cal, în ciuda influenței creștinismului, conform dovezilor arheologice

Un studiu recent publicat în revista Antiquity arată că, spre deosebire de multe alte regiuni europene, comunitățile din ceea ce este astăzi Ungaria au continuat să consume carne de cal timp de secole după convertirea oficială la creștinism.

Analiza a peste 500 de oase de cal descoperite în gropile de gunoi ale a 198 de așezări medievale contrazice ideea că abandonarea acestei practici s-a datorat exclusiv presiunilor religioase, scrie revista Popular Science.

Dovezile arheologice care schimbă perspectiva istorică

În Europa precreștină, consumul de carne de cal, numit și hipofagie, era o practică obișnuită. Odată cu răspândirea creștinismului, acest obicei a început să fie stigmatizat, fiind asociat cu „barbaria” și chiar cu practicile demonice, deși Biserica nu a impus niciodată o interdicție oficială comparabilă cu cea a porcului în iudaism sau islam.

Arheozoologul László Bartosiewicz (Universitatea din Stockholm) și arheologul Erika Gál (Centrul de Cercetări Umaniste HUN-REN din Ungaria) au descoperit însă că, în mediul rural maghiar, oasele de cal reprezentau până la o treime din resturile alimentare, chiar și la peste 200 de ani de la convertirea oficială a regatului sub domnia regelui Ștefan I, în anul 1000.

Continuitatea arată că motivele abandonării treptate a hipofagiei au fost mai degrabă economice și sociale, decât strict religioase.

Invazia mongolă și schimbările demografice au redus consumul

Declinul real al consumului de carne de cal a început după invazia mongolă din 1241-1242. Pe de o parte, caii au devenit resurse strategice pentru război și, implicit, mai valoroși ca mijloc de transport și pradă militară decât ca sursă de hrană.

Pe de altă parte, invazia a decimat 40-50% din populația Ungariei, iar regele Béla al IV-lea a invitat coloniști vest-europeni mai urbanizați, care preferau porcul, adaptat mai bine agriculturii sedentare.

Astfel, scăderea consumului de carne de cal nu a fost rezultatul presiunii creștinismului, ci mai degrabă consecința rarității animalelor și a schimbărilor culturale aduse de noii locuitori.

Autorii studiului subliniază că arheologia poate corecta narațiunile istorice scrise la mult timp după evenimente, adesea cu o agendă ideologică.

Ideea care asociază hipofagia cu „barbaria” a fost perpetuată timp de secole, dar realitatea cotidiană a fost, în mod clar, mai complexă și influențată de factori practici, nu doar simbolici.