Cine a fost Sfântul Ilie. Tradiții și superstiții, ce nu e bine să faci pe 20 iulie

Cine a fost Sfântul Ilie. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este una dintre cele mai impunătoare figuri biblice, venerat deopotrivă în creștinismul ortodox și în credința populară românească. Sărbătorit în fiecare an pe data de 20 iulie, Sfântul Ilie este recunoscut ca aducător de ploi, făcător de minuni, stăpân al fulgerelor și ocrotitor al celor ce se luptă cu forțele naturii. În conștiința românilor, el este perceput nu doar ca un profet al Vechiului Testament, ci și ca o figură mitologică, temută și respectată. Ziua sa este marcată de numeroase tradiții, superstiții și obiceiuri, unele dintre ele transmise din generație în generație, încă din vremuri precreștine.

Viața Sfântului Ilie: prorocul care a mustrat împărații și a înfruntat idolatria

Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți evrei. A trăit într-o perioadă dificilă pentru poporul Israel, în care domnea regele Ahab, un suveran corupt spiritual de către soția sa, Isabela, o prințesă feniciană care îl venera pe zeul Baal.

Legenda spune că, la nașterea sa, tatăl lui Ilie a avut o viziune: l-a văzut înconjurat de oameni îmbrăcați în alb, învelit în scutece de foc și hrănit cu o flacără, semne clare ale misiunii divine pe care avea s-o primească.

Flacăra simboliza râvna arzătoare pentru Dumnezeu, care i-a călăuzit întreaga viață. Regele Ahab, influențat de soția sa, a căzut în idolatrie și a îndepărtat poporul de la credința în Dumnezeu.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

El i-a impus națiunii închinarea la Baal, un zeu păgân, și chiar a sprijinit jertfele umane aduse zeului Moloh, căruia i se ardeau copii în foc. Sfântul Ilie a fost trimis de Dumnezeu să-l mustre pe rege și să readucă poporul pe calea credinței.

El îi spune lui Ahab cu fermitate: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!” și astfel, prin rugăciunea prorocului, cerurile s-au închis, seceta și foametea cuprinzând țara.

Făcătorul de minuni care a coborât foc din cer și a adus ploaia

Sfântul Ilie s-a retras pe malul râului Cherit, unde a fost hrănit miraculos de corbi. După trei ani și jumătate de secetă, s-a întors în fața regelui și a înfruntat preoții lui Baal în cadrul unui eveniment spectaculos pe Muntele Carmel.

Acolo, Dumnezeu a răspuns rugăciunii sale coborând foc din cer, iar poporul, văzând minunea, a strigat: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat!”

Această întâmplare a readus credința în rândul israeliților, iar Ilie a cerut ploaie, care a venit și a ușurat ținutul secătuit. Acest moment a cimentat reputația Sfântului Ilie drept proroc al lui Dumnezeu și făcător de minuni.

Sfântul Ilie nu a murit precum ceilalți oameni. Tradiția biblică spune că el a fost ridicat la cer într-un car cu roți de foc, tras de cai înaripați albi.

El este unul dintre cei doi oameni despre care se crede că nu au cunoscut moartea (celălalt fiind Enoh) și că trăiește în continuare în locașurile cerești, potrivit voii lui Dumnezeu.

Imaginea Sfântului Ilie în tradiția populară românească

În folclorul românesc, Sfântul Ilie este reprezentat călătorind pe cer într-un car de foc, tunând și trăsnind, înfruntând duhurile rele și diavolii, pe care îi lovește cu biciul său de flăcări.

Această imagine îl apropie de zeitățile atmosferice din mitologia arhaică, fiind un hibrid între figura profetică din Biblie și un zeu al tunetului din tradițiile precreștine.

În mentalitatea populară, Sfântul Ilie este adesea perceput ca un om cu fire iute, impulsiv, dar justițiar. Se spune că, într-o criză de furie diabolică, și-ar fi ucis părinții veniți în vizită, la îndemnul diavolului.

Ulterior, el a cerut iertare de la Dumnezeu, care l-a iertat și i-a oferit carul și biciul de foc pentru a-i distruge pe diavolii care îl ispitiseră.

Începând cu anul 1913, Sfântul Ilie a fost ales drept ocrotitor al Aviației Române, iar 20 iulie a devenit oficial și ziua aviatorilor, datorită imaginii sale cerești, de călăreț al cerurilor.

Tradiții și obiceiuri românești de Sfântul Ilie 2025

Sărbătoarea de Sfântul Ilie este bogată în obiceiuri, multe dintre ele având origini păgâne, dar fiind integrate în cultura creștină a poporului român. În această zi, oamenii se abțin de la muncă, mai ales de la treburile câmpului, pentru a nu atrage mânia sfântului, cunoscut ca aducător de vijelii și trăsnete.

Recoltarea mierii și alte obiceiuri agricole

Una dintre cele mai vechi tradiții este recoltarea mierii. De Sfântul Ilie se crede că albinele „întorc mierea” și că este momentul ideal pentru a scoate fagurii din stupi. Mierea adunată în această zi este dusă la biserică pentru a fi sfințită, iar mai apoi folosită în scopuri curative și ritualice.

Tot acum se culeg plante de leac, precum busuiocul, cimbrișorul sau sunătoarea, care, după ce sunt sfințite, se păstrează în case pentru protecție sau se utilizează în ceaiuri și leacuri populare.

Focurile de Sfântul Ilie și pomenirea morților

În unele regiuni, se aprind focuri pe dealuri, iar tinerii obișnuiesc să sară peste ele pentru purificare și protecție. Tot în această zi, în multe sate se fac pomeni pentru sufletele morților, oferindu-se fructe de sezon, mai ales mere, prune și colaci.

Femeile împart bucate de post, vase cu miere, apă, vin sau flori, pentru ca cei adormiți să aibă parte de lumină și liniște.

Ce nu este bine să faci pe 20 iulie

Credința populară românească este foarte clară în ceea ce privește interdicțiile de Sfântul Ilie. Iată ce nu este bine să faci în această zi:

• Să muncești: Se spune că cei care lucrează pe 20 iulie atrag furtuni, grindină sau incendii. Este o zi în care se ține „cu sfințenie”, iar orice muncă agricolă, spălatul rufelor sau cusutul este interzis.
• Să te cerți sau să te mânii: Sfântul Ilie este cunoscut pentru firea sa iute, iar cei care se lasă cuprinși de furie ar putea suferi pagube sau boli.
• Să rămâi neiertător: Este ziua iertării și a împăcării. Așa cum Sfântul Ilie a fost iertat pentru păcatele sale, și oamenii sunt îndemnați să se împace cu ceilalți.
• Să lași animalele afară: Se spune că în această zi diavolii se pot răzbuna prin intermediul furtunilor, trăsnetelor și fulgerelor, iar animalele trebuie protejate în adăposturi.
• Să ignori semnele vremii: Tradiția spune că dacă plouă de Sfântul Ilie, va fi belșug, dar dacă e secetă, urmează vremuri grele.

Sfântul Ilie Tesviteanul rămâne o figură complexă, puternică și fascinantă, atât în teologia ortodoxă, cât și în tradiția populară românească. Proroc al adevărului și al dreptății, el este simbolul unei lupte eterne împotriva răului, dar și al iertării și pocăinței.

Pe 20 iulie, românii nu doar îl sărbătoresc pe acest mare sfânt, ci și reflectă asupra propriei relații cu divinitatea, natura și tradițiile strămoșești. Este o zi încărcată de spiritualitate, respect și teamă sfântă, un moment de rugăciune și înnoire sufletească.

Respectarea tradițiilor și evitarea lucrurilor „nepermise” de Sfântul Ilie nu înseamnă superstiție, ci continuitatea unei credințe vii, care leagă cerul de pământ și trecutul de prezent.