Valul de scumpiri care nu are legătură cu măsurile guvernamentale. Prețul untului a explodat la nivel global și se simte în bucătării și restaurante

Dincolo de taxe, accize sau măsuri fiscale interne, românii resimt în 2025 un nou val de scumpiri în bucătării și restaurante, alimentat de o criză globală care are un vinovat neașteptat: untul. Prețul acestuia a atins în multe regiuni maxime istorice, din cauze ce nu țin de politicile locale, ci de o combinație de factori internaționali: producție scăzută în Europa și Noua Zeelandă, reorientarea procesatorilor către brânzeturi și o cerere în creștere accelerată, mai ales în Asia.

Aproximativ 70% din untul exportat la nivel mondial provine din două surse – UE și Noua Zeelandă – iar ambele încep anul cu stocuri reduse. În Uniunea Europeană, procesatorii preferă să transforme laptele în brânză, o ramură mai rentabilă, mai ales că subprodusele precum zerul au o piață sigură în nutriția sportivă și industria alimentară. Untul, în schimb, este mai greu de valorificat complet, iar producția sa implică o cantitate mare de smântână cu destinație limitată. În aceste condiții, producția de unt a UE scade constant, iar Departamentul Agriculturii al SUA estimează că va atinge în acest sezon cel mai mic nivel din ultimii opt ani.

Prețurile cresc, cererea explodează

Paradoxal, tocmai când producția de unt se contractă, cererea globală accelerează. În 2025, consumul mondial de unt este așteptat să crească cu 2,7%, în timp ce producția nu reușește să țină pasul. Piețe asiatice emergente precum China, Taiwan și India înregistrează creșteri de consum de 3–6% într-un singur an. Stilurile de viață se schimbă, alimentația urbană capătă influențe occidentale, iar untul devine tot mai căutat în brutării, cofetării și restaurante premium. Companii precum Bakehouse din Hong Kong au ajuns să consume anual peste 180 de tone de unt, aproape dublu față de anul anterior, în ciuda costurilor tot mai mari și a dificultăților în aprovizionare.

În acest peisaj, patiseriile și restaurantele europene, inclusiv cele din România, resimt din plin presiunea. Firmele sunt nevoite fie să suporte din buzunar creșterile de 25–30% la achiziția de unt, fie să ajusteze prețurile produselor finite. Însă, pe o piață deja tensionată de inflație și reduceri de consum, scumpirea untului devine o problemă care se propagă direct în prețul croissantului, al unui preparat la tigaie sau al unui desert cu foietaj.

România în acest context

România, deși nu este un actor major pe piața globală a lactatelor, este afectată prin canalul importurilor și prin presiunile de cost resimțite de restaurante, cofetării și lanțurile de retail. Fermierii locali nu au reușit să suplinească scăderea de producție la nivel european, iar creșterea costurilor la combustibili și furaje din anii anteriori continuă să se reflecte în prețurile produselor finite.

În plus, în lipsa unor stocuri strategice și fără o rețea solidă de procesare locală, România depinde în continuare de dinamica internațională a piețelor de lactate. Așadar, chiar dacă Guvernul nu modifică nicio taxă, untul rămâne un ingredient cu prețuri greu de anticipat, care contribuie indirect la scumpirea meniurilor din restaurante și a coșului zilnic din supermarket.