Motivul halucinant pentru care victimele violenței domestice refuză brățările de monitorizare. Dispozitivele le-ar putea salva viața
În primele patru luni din 2025, peste 2.600 de femei au refuzat supravegherea electronică a agresorilor, deși brățările ar fi putut preveni noi abuzuri. Explicația, halucinantă, ține de modul în care li se prezintă măsura: nu ca un sprijin, ci ca o obligație birocratică.
Avocata Giulia Crișan, care sprijină de peste 20 de ani supraviețuitoare ale violenței domestice, afirmă că multe victime nici măcar nu înțeleg cum funcționează sistemul. În loc să li se explice că vor primi un telefon care le alertează în cazul în care agresorul se apropie de perimetrul stabilit, li se spune, sec, că trebuie „să fie de acord ca agresorului să i se pună brățară” și „să nu deterioreze telefonul, altfel îl plătesc”. În unele cazuri, polițiștii le-au transmis femeilor că, în caz de alertă, trebuie „să se prezinte urgent la secție”, procedură care nu există oficial, arată TVR.
„Dacă li s-ar spune că acel telefon le poate salva viața, aproape toate ar accepta. Dar, așa, li se creează ideea că vor fi urmărite sau că li se dă o responsabilitate în plus”, explică Crișan.
Sistemul care ar trebui să protejeze, sabotează prin neîncredere
Mai grav, unele victime ajung să creadă că orice greșeală, cum ar fi o alarmă falsă, le poate aduce sancțiuni. În realitate, Poliția este cea care trebuie să intervină când dispozitivul detectează o apropiere periculoasă. Dar percepția transmisă de autorități este că „deranjează sistemul” dacă se declanșează o alarmă, iar asta le descurajează pe femei să accepte brățările.
Datele oficiale arată că aproape jumătate dintre ordinele de protecție sunt încălcate, dar doar 726 de agresori au fost monitorizați electronic. În lipsa unui sprijin clar, victimele ajung să își piardă încrederea în măsurile de protecție.
Lipsa comunicării între instituții pune vieți în pericol
Un alt factor critic vorbește despre instituțiile nu comunică între ele. Instanțele nu sunt informate dacă agresorii au urmat ședințele de consiliere psihologică impuse prin ordin, iar Poliția nu intervine la timp chiar și când apar amenințări evidente.
Într-un caz grav, o tânără a fost înjunghiată de propriul tată, care anterior amenințase cu sinuciderea, avertisment ignorat de medici și autorități. Fata a supraviețuit cu sechele grave, dar doar datorită intervenției prietenului ei.
„Statul nu poate anticipa niciodată comportamentul unui agresor. Dar poate preveni. Iar aceste brățări pot face diferența dintre viață și moarte. Numai că nu li se spune femeilor acest lucru”, conchide avocata Crișan, potrivit sursei citate anterior.
În România, la 8 iulie 2025, erau deja raportate 28 de femicide. În lipsa unui sistem care să pună accent pe protecție reală, nu pe birocrație, această cifră va continua să crească.