Briceagul elvețian, inventat, de fapt, de neanderthalieni? Descoperirea care ar putea schimba modul în care sunt priviți acești oameni preistorici

Un nou studiu publicat în revista Scientific Reports schimbă din nou percepția asupra inteligenței neanderthalienilor, arătând că aceștia erau capabili de inovație tehnologică mult mai complexă decât se presupunea.

O echipă de arheologi care efectuează săpături în Peștera Scaldina din Belgia a descoperit un fragment de os de leu de peșteră (Panthera spelaea), transformat intenționat într-o unealtă multifuncțională, cel mai vechi exemplu de acest tip găsit până în prezent.

Osul, un fragment de tibie, are o vechime estimată la circa 130.000 de ani, datând de la finalul glaciațiunii Saaliene. Instrumentul, supranumit de cercetători un fel de „briceag elvețian” preistoric, a fost confecționat de neanderthalieni, nu de Homo sapiens.

Potrivit autorilor studiului, osul prezintă patru forme distincte de prelucrare, fiecare cu o posibilă funcție diferită, de la cioplire până la retușarea altor unelte din cremene.

Tehnică, adaptabilitate și zero simbolism: o unealtă născută din pragmatism

Analizele detaliate efectuate de cercetători de la Universitatea din Gent au dezvăluit urme de uzură, lovituri și zone lustruite de pe ambele părți ale fragmentului de os.

Acestea indică o utilizare repetată și variată, înainte ca osul să fie spart și reutilizat ulterior în mod separat.

Procesul de refolosire a fragmentelor în fabricarea altor unelte este o dovadă clară a capacității neanderthalienilor de a maximiza resursele disponibile, ceea ce reflectă un nivel ridicat de inteligență practică.

În plus, descoperirea oferă indicii valoroase despre interacțiunea acestor hominizi cu leii de peșteră, animale impunătoare care au coexistat cu oamenii preistorici timp de sute de mii de ani.

Deși anterior au fost descoperite urme de jupuire și tranșare a acestor fiare, este pentru prima dată când se identifică o unealtă realizată din os de leu.

Metodele de prelucrare observate pe acest artefact sunt similare cu cele folosite pe alte instrumente din peșteră, unele dintre ele confecționate din oase de urs.

Astfel, cercetătorii concluzionează că neanderthalienii nu atribuiau o valoare simbolică deosebită leilor, ci îi vânau pentru resursele oferite, carne, piele, oase, la fel ca în cazul altor animale mari.

Un pas important în reabilitarea imaginii neanderthalienilor?

Deși mult timp considerați mai puțin inteligenți decât Homo sapiens, neanderthalienii demonstrează, prin astfel de descoperiri, o capacitate remarcabilă de adaptare, creativitate și planificare.

Unealta din Peștera Scaldina nu este doar un obiect de uz practic, este o mărturie a gândirii funcționale și a ingeniozității unei specii umane străvechi.

Cercetătorii intenționează să continue studiul acestei descoperiri pentru a înțelege și mai bine gama de utilizări a artefactului.

Între timp, osul prelucrat oferă arheologilor din întreaga lume un nou tipar după care pot identifica instrumente similare în alte situri preistorice.

Descoperirea întărește, de altfel, ideea că neanderthalienii trebuie reevaluați nu ca niște verigi primitive, ci ca oameni capabili de gândire complexă  și, în unele cazuri, chiar de invenții tehnologice care au anticipat formele moderne de unelte multifuncționale.