Au descoperit maorii Antarctica cu 1.000 de ani înaintea europenilor? Povestea fascinantă a lui Hui Te Rangiora

Deși exploratorii europeni au fost primii care au documentat prezența în apele Antarcticii în secolul al XIX-lea, o legendă maori veche de secole ar putea schimba complet această narațiune. Potrivit unor cercetători, este posibil ca polinezienii să fi navigat către sudul extrem al globului și să fi văzut Antarctica cu peste o mie de ani înaintea lui James Cook sau Bellingshausen.

O legendă veche care indică o călătorie extremă

Hui Te Rangiora, cunoscut și sub numele de Ūi-te-Rangiora, este un navigator legendar al poporului maori, despre care se spune că a explorat mări necunoscute la bordul vasului Te Ivi o Atea. Într-o cercetare publicată în 2021 în Journal of the Royal Society of New Zealand, cercetătoarea Priscilla Wehi și echipa sa de la Manaaki Whenua Landcare Research analizează în detaliu aceste narațiuni. Conform lor, Hui Te Rangiora ar fi navigat „dincolo de Rapa”, posibil în apele reci ale Antarcticii.

Poveștile transmise oral de-a lungul generațiilor descriu peisaje uluitoare, care amintesc izbitor de ghețari, aisberguri și apele învolburate ale sudului înghețat. Printre imaginile evocate: „femeia ce locuiește în valuri muntoase”, „marele animal al mării ce se scufundă în adâncuri”, dar și „o mare înghețată de pia” – cuvântul pia fiind asemănat cu rădăcina de arrowroot, care, atunci când este rasă, arată ca zăpada.

De asemenea, expresia „Te tai-uka-a-pia” – „oceanul înghețat” – pare să indice o cunoaștere intuitivă a regiunii antarctice, mult înainte de explorările europene. În viziunea echipei de cercetători, aceste metafore nu sunt simple fabulații, ci indicii criptice despre călătorii reale în zone reci și ostile.

Navigatori desăvârșiți ai Pacificului

Este bine documentat faptul că polinezienii au fost navigatori de excepție, reușind să traverseze vaste porțiuni ale Pacificului cu ajutorul cunoștințelor astronomice, al curenților și al norilor. În contextul acestei tradiții maritime, ideea că Hui Te Rangiora ar fi ajuns în apele antarctice nu pare deloc absurdă.

Priscilla Wehi subliniază că „narațiunile polineziene despre navigație includ și explorarea apelor antarctice de către Hui Te Rangiora și echipajul său”, o ipoteză care, deși nu este confirmată de dovezi arheologice directe, merită luată în considerare datorită consistenței și simbolismului prezent în miturile locale.

În sudul Noii Zeelande, la Bluff, se află un pou whakairo (stâlp sculptat) ce îl reprezintă pe Tamarereti, protectorul oceanelor sudice – un alt indiciu că aceste regiuni îndepărtate erau cunoscute și onorate în cultura maori. Iwi-ul Ngāi Tahu, cel mai mare trib din Insula de Sud, păstrează în continuare aceste tradiții, iar respectul față de strămoșii navigatori rămâne puternic.

Între legendă și realitate: o istorie contestată

Desigur, nu toți specialiștii acceptă această teorie fără rezerve. Unii critici, precum antropologul Sir Peter Buck, susțin că detaliile „antarctice” din poveștile maori ar putea fi influențate de epoca post-colonială, când contactul cu balenieri europeni și misionari ar fi introdus concepte noi în tradițiile orale.

Buck scria în Vikings of the Sunrise că, „dacă detaliile acestor călătorii spre sud sunt într-adevăr pre-europene, atunci ele reprezintă fapte incredibile de rezistență, având în vedere îmbrăcămintea sumară a polinezienilor și condițiile dure din sud.” De asemenea, el menționează termenul „Tai-koko”, folosit în mai multe insule polineziene pentru a desemna o mare periculoasă, aflată în sud – o zonă temută, mai degrabă decât explorată.

Totuși, chiar și în lipsa unor dovezi materiale, importanța acestor legende rămâne uriașă. Ele arată nu doar complexitatea cunoașterii indigene, ci și faptul că, pentru mult timp, aceste narațiuni au fost ignorate sau discreditate de știința occidentală.

În prezent, cercetătorii caută să reechilibreze această perspectivă, integrând sursele orale în istoria maritimă a lumii. Și chiar dacă nu vom ști niciodată cu certitudine dacă Hui Te Rangiora a văzut sau nu Antarctica, faptul că o astfel de posibilitate există schimbă felul în care înțelegem trecutul global al explorărilor.