O fereastră spre trecut: descoperire arheologică de excepție în Vrancea, veche de peste 7.500 de ani

Într-o epocă în care prezentul domină constant discuțiile, o echipă de arheologi a reușit să aducă în prim-plan trecutul îndepărtat al Moldovei. În comuna Movilița din județul Vrancea, cercetările desfășurate în situl arheologic Islaz au confirmat o descoperire spectaculoasă: urme ale locuirii umane continue, din neolitic și până în epoca fierului, pe o durată de peste 7.500 de ani.

Conform anunțului făcut de Muzeul Vrancei, săpăturile au fost inițiate în 2021, ca urmare a unei evaluări de teren, iar rezultatele obținute până acum au dezvăluit patru mari etape istorice de locuire: cultura Ceramicii liniare (cca 5.500–5.000 î.Hr.), cultura Precucuteni (cca 5.000–4.500 î.Hr.), cultura Noua (cca 1.500–1.200 î.Hr.) și epoca fierului (secolele I î.Hr.–I d.Hr.).

Situl este amplasat strategic pe un grind natural, la aproximativ un kilometru sud de satul Moviliţa și 2,5 kilometri nord-vest de Diocheţi Rediu. Această poziționare i-a oferit, cel mai probabil, o protecție naturală împotriva inundațiilor și un cadru ideal pentru dezvoltarea comunităților umane în succesiune, timp de milenii.

Ce au descoperit arheologii: urme de viață, foc și meșteșuguri

Ceea ce diferențiază această descoperire de altele din zonă este complexitatea stratificării istorice și bogăția artefactelor identificate. Prima săpătură, realizată în toamna anului 2021, a fost concentrată pe o locuință incendiată care aparținea culturii Precucuteni. Această structură, conservată excelent sub stratul de cenușă și pământ ars, a dezvăluit o colecție valoroasă de ceramică pictată, dar și alte obiecte care descriu o viață domestică complexă.

În campaniile din 2024 și 2025, cercetările au fost extinse, iar echipa a descoperit gropi de provizii, vase ceramice, o fibulă metalică din epoca fierului, dar și un depozit de ceramică neolitică aparținând culturii Ceramicii liniare, ascuns la baza stratului arheologic. De asemenea, o groapă de epocă bronzului a oferit dovezi ale unui alt stadiu evolutiv al comunității locale.

Obiectele descoperite – de la ceramică pictată, resturi osteologice, unelte litice, până la podoabe și resturi de construcții – permit cercetătorilor să contureze cu mai multă precizie cotidianul populațiilor preistorice din regiune. Este vorba despre o continuitate culturală rar întâlnită, care marchează evoluția de la societăți neolitice agrare timpurii până la forme mai complexe, caracteristice epocii fierului.

O echipă multidisciplinară și o lecție vie pentru tineri

Un aspect remarcabil al cercetării îl constituie colaborarea între diverse instituții și implicarea tinerilor în procesul de cercetare. Echipa a fost formată din specialiști ai Muzeului Vrancei, Muzeului Județean Buzău, Institutului de Arheologie din Iași și Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, alături de voluntari și elevi de la Liceul Teoretic „Ioan Slavici” din Panciu.

Această abordare deschisă are un impact dublu: pe de o parte, aduce resurse valoroase în teren, iar pe de altă parte, trezește în noile generații interesul pentru istorie, arheologie și identitate culturală. Pentru elevii implicați, experiența a fost una de neuitat – o lecție practică despre trecutul lor, desfășurată chiar pe terenul în care au trăit strămoșii lor.

Descoperirea de la Movilița reconfigurează harta arheologică a Moldovei și oferă o nouă perspectivă asupra continuității culturale în această regiune. Într-o perioadă în care se discută tot mai intens despre identitate și rădăcini, astfel de situri oferă dovezi clare ale unui trecut bogat, neîntrerupt, care merită explorat, conservat și valorificat.

Concluzie: o comoară istorică, ascunsă în pământul Vrancei

Situl arheologic de la Movilița nu este doar o colecție de cioburi sau ruine antice. Este o mărturie vie a adaptării, creativității și continuității unor comunități umane pe parcursul a peste 7.500 de ani. De la vase pictate și locuințe incendiate până la podoabe metalice și gropi ritualice, totul vorbește despre complexitatea și dinamismul vieții din trecutul îndepărtat al României.

Pe măsură ce cercetările continuă, această descoperire poate deveni un punct de atracție arheologică și turistică, cu potențialul de a pune Vrancea pe harta marilor situri preistorice europene. Dar mai presus de toate, ne reamintește că fiecare pală de pământ întoarsă poate aduce la lumină o poveste uitată – una care merită ascultată.