Astronaut doar cu vorba: cum a devenit un impostor cetățean de onoare în Irlanda

Într-o lume în care imaginea contează adesea mai mult decât faptele reale, Robert Hunt a reușit imposibilul: a păcălit o națiune întreagă și a fost primit ca erou, totul fără să fi pus vreodată piciorul în spațiu.

Pretinzând că este astronaut NASA, căpitan în marina SUA, erou de război și inventator de produse revoluționare, Hunt a țesut o plasă de minciuni care a prins în ea oficiali, politicieni și chiar familii întregi. A fost atât de convingător, încât în Irlanda a ajuns să fie tratat regește și numit cetățean de onoare, deși în realitate era doar un escroc iscusit, scrie Space.com.

Povestea sa pare desprinsă dintr-un film de comedie neagră. În ianuarie 1989, la un eveniment al Asociației Aeronavelor Experimentale din Boston, Hunt a apărut într-un costum NASA, a povestit despre presupusele sale misiuni spațiale cu Atlantis și despre luptele purtate în Libia la bordul unui F/A-18. Acorda autografe, strângea mâini și îi lăsa pe toți convinși că se află în fața unui erou național. Doar că totul era fals: Hunt nu era nici astronaut, nici pilot, nici măcar posesor de permis de conducere.

Încă din adolescență, Hunt a dovedit un talent ieșit din comun pentru escrocherii. La 14 ani a vândut vrăbii vopsite în galben drept canari. Mai târziu, după ce a fost dat afară din programul de formare al marinei SUA, a început să poarte uniforme militare și să se infiltreze în baze aeriene. A fost prins într-un moment în care cotrobăia prin avionul vicepreședintelui american. De fiecare dată când era descoperit, reușea să fugă și să o ia de la capăt în altă parte.

Cum a păcălit Irlanda și a devenit cetățean de onoare

Punctul culminant al escrocheriei sale a venit în timpul unei călătorii în Irlanda, unde urma să-și viziteze cumnatul. Într-un avion spre Dublin, a fost recunoscut drept „astronaut” de personalul companiei aeriene, iar pilotul l-a invitat chiar în cabină. Ajuns la destinație, Hunt a fost întâmpinat de oficiali guvernamentali și tratat ca un VIP. A susținut discursuri, a fost felicitat de autorități și chiar l-a păcălit pe Lordul Primar al Dublinului, Benjamin Briscoe, care i-a oferit titlul de cetățean de onoare.

Totul a luat amploare, iar Hunt a continuat să-și joace rolul cu și mai multă încredere. A afirmat că nunta lui va fi organizată la Westminster Abbey printr-o înțelegere cu premierul britanic și că urmează să comande o misiune spațială ultra-secretă. Deși unii oficiali au început să bănuiască adevărul, nimeni nu a avut curajul să-l contrazică public, din politețe sau rușine.

Soția lui de atunci, Ann Sweeney, inginer optic, nu avea nicio idee că trăia cu un impostor. Când FBI a venit cu dovezi, ea a declarat că a fost „ca și cum cineva ar fi murit” – o metaforă puternică pentru momentul în care viața construită pe minciuni s-a prăbușit.

O carieră de minciuni cu final previzibil

Hunt nu s-a oprit după aventura irlandeză. A continuat să inventeze produse fictive, cum ar fi o cremă pentru bebeluși pe care pretindea că o vinde către Johnson & Johnson pentru milioane de dolari. A închiriat limuzine, a organizat castinguri false pentru reclame și a folosit identități fictive ca să acceseze spații restricționate. Într-o altă înșelătorie, s-a dat drept producător de televiziune și a promis angajări masive pentru o reclamă la Super Bowl.

Agentul Andrew Palombo, cel care a investigat cazul său, a estimat că Hunt a păcălit oamenii de cel puțin 60.000 de dolari. A fost condamnat la un an de închisoare și a continuat să fugă de autorități, refuzând să plătească despăgubiri sau onorariul propriului avocat. A fost capturat din nou de FBI în 1994 și, ulterior, și-a încheiat „cariera” în 2001, când a recunoscut că noile măsuri de securitate post-9/11 au făcut imposibile schemele lui.

Într-un interviu recent, Hunt a spus că singurii oameni față de care are remușcări sunt fostele sale soții, pe care le-a înșelat nu doar emoțional, ci și financiar. În rest, pare să rămână fidel propriei imagini: un om care putea vinde un frigider unui eschimos, dar care, în final, a fost prins de propriile minciuni.

Povestea lui Robert Hunt este un exemplu fascinant de cum charisma și o minciună spusă convingător pot păcăli chiar și cele mai educate și suspicioase persoane. Nu e doar o farsă, e o lecție despre vulnerabilitatea noastră în fața aparențelor. Iar dacă te întrebi cum a reușit să-i păcălească pe toți, răspunsul e simplu: era, după cum a spus chiar el, „cel mai bun la ce făcea”.