Motorul Triflux de la Lancia, invenția spectaculoasă din anii ’80 care n-a apucat să ajungă pe șosele

Un prototip Lancia cu peste 800 CP și o tehnologie de supraalimentare anticipată cu două decenii: povestea motorului Triflux și a mașinii care trebuia să continue dominația în rally Group B

În mijlocul anilor ’80, lumea raliurilor era dominată de o eră intensă și periculoasă: Grupa B. Mașini ușoare, aproape desprinse de realitatea modelelor de serie, atingeau performanțe extreme.

Însă tocmai aceste performanțe au dus la un val de accidente tragice, iar Federația Internațională a Automobilului (FIA) a decis să elimine această clasă și să blocheze din fașă viitoarea ei evoluție, Grupa S, care ar fi dus inovația și mai departe.

Una dintre cele mai avansate mașini gândite pentru Grupa S a fost Lancia ECV („Experimental Composite Vehicle”), care trebuia să înlocuiască Delta S4 în 1987.

Dezvoltată în 1986, ECV a rămas doar un prototip, însă ce motor a avut acest prototip era ceva nemaiîntâlnit pentru acea vreme, scrie publicația Motor1.com.

Triflux – trei fluxuri pentru performanță absolută

Inginerul Claudio Lombardi, responsabil cu dezvoltarea motoarelor în cadrul echipei Lancia Martini, a creat un sistem de supraalimentare numit Triflux.

Acesta folosea două turbine în locul unei turbine mari sau al unui compresor mecanic, ceea ce permitea eliminarea pierderilor mecanice și o reacție mai rapidă la turații mici.

Sistemul funcționa pe două etape: inițial, gazele de evacuare alimentau o singură turbină pentru răspuns prompt la turații joase, iar după 5.000 rpm intra în funcțiune și a doua, ambele operând în paralel pentru a furniza toată puterea necesară.

De aici și numele: „Triflux”, două fluxuri de evacuare și unul de admisie, care traversau o chiulasă redesenată complet. În loc să aibă supapele de admisie și evacuare pe aceeași parte, camerele au fost configurate în cruce, ceea ce permitea o disipare termică mai bună, un amestec aer-combustibil mai turbulent și o presiune mai mare a turbo-ului.

Acest design avansat a oferit o putere între 600 și 800 CP, iar unii piloți de test au raportat că mașina ar fi putut produce chiar mai mult.

Motorul Triflux de la Lancia / Foto: Dyler

Prea mult pentru drumurile reale

Puterea brută a motorului Triflux a fost considerată periculoasă chiar și de piloții experimentați ai epocii. Accelerația brutală, combinată cu lipsa tehnologiilor moderne de siguranță, făcea din Lancia ECV o mașină imposibil de controlat pe drumurile rutiere sau chiar pe traseele de raliu.

Astăzi, motorul Triflux rămâne un exemplu de inginerie avansată prematur. Deși nu a intrat niciodată în producție, principiile pe care se baza, cum ar fi turboalimentarea secvențială, aveau să fie reluate abia două decenii mai târziu de marii producători în dezvoltarea motoarelor turbodiesel moderne.