Prețul fabulos la energie în România, explicat în patru pași simpli. Argumentele Ministerului Energiei pentru români

Românii au simțit în ultimii ani o creștere vizibilă a facturilor la energie, în ciuda schemelor de plafonare sau compensație. Ministerul Energiei, prin vocea ministrului Sebastian Burduja, explică pe înțelesul tuturor de ce prețurile au crescut și de ce, în ciuda nemulțumirilor publice, această evoluție este aproape inevitabilă în contextul actual.

Ministrul a prezentat patru cauze esențiale care au contribuit la această realitate, evidențiind și măsurile prin care autoritățile încearcă să reducă impactul asupra celor mai vulnerabili consumatori.

Cererea mai mare decât oferta – o problemă internă neglijată ani la rând

Sebastian Burduja a punctat clar că prețul energiei nu este stabilit politic, ci economic, fiind dictat de raportul dintre cerere și ofertă. În România, problema majoră este capacitatea scăzută de producție, cauzată de închiderea a circa 7.000 MW în perioada 2009–2022. Această valoare este echivalentă cu puterea generată de zece reactoare de la Cernavodă.

Pe scurt, România produce mai puțină energie decât are nevoie în perioadele de vârf, ceea ce o obligă să importe sau să cumpere din piața spot, unde prețurile sunt mult mai mari. Astfel, deși țara noastră este considerată de unii un producător important, în realitate nu mai are rezervele și redundanțele necesare pentru stabilitate energetică la costuri reduse.

Lipsa interconectării cu piețele energetice europene

Un alt factor major este izolarea energetică parțială a României față de rețelele vest-europene. Ministrul Burduja a explicat că regiunea noastră – inclusiv Bulgaria și Grecia – este slab conectată energetic cu Vestul, ceea ce reduce posibilitatea de a importa energie ieftină produsă în țări ca Franța sau Belgia.

Această lipsă de interconectare agravează fluctuațiile de preț și reduce eficiența pieței comune europene. În plus, ea împiedică România să valorifice la maximum potențialul propriilor surse regenerabile în schimburi regionale avantajoase.

Criza gazelor provocată de războiul din Ucraina

Războiul din Ucraina a afectat întregul lanț de aprovizionare cu gaze naturale în Europa. România, la fel ca multe alte state, produce o parte semnificativă din electricitate folosind gaze. Odată cu explozia prețului gazului după 2022, au crescut și costurile de producție energetică.

Deși statul român a introdus o schemă de plafonare-compensare pentru a proteja consumatorii casnici, aceasta a rămas neschimbată de mai bine de trei ani. În acest timp, inflația și salariile au crescut, ceea ce face ca efectul plafonului să nu mai fie la fel de vizibil în facturile actuale. Cu alte cuvinte, sistemul de protecție nu mai reflectă realitatea economică a momentului.

Ucraina a trecut de la exportator la importator de energie

Până în 2022, Ucraina furniza energie ieftină în regiune. Odată cu declanșarea războiului, rețelele și capacitățile sale au fost afectate grav, iar țara a devenit importator net. Acest dezechilibru regional a pus presiune suplimentară pe sursele disponibile în Europa de Est și, implicit, pe prețuri.

Burduja subliniază că în prezent este mai scump să produci energie, iar acest lucru se reflectă automat în prețul final plătit de populație. În absența unor investiții majore și rapide în capacități de producție noi, efectul va persista.

Sprijin pentru românii vulnerabili și apel la realism

Ministerul Energiei promite că va crește pragul veniturilor eligibile pentru sprijin energetic, astfel încât și familiile cu salariul minim să beneficieze de compensații. Burduja nu a avansat o sumă exactă, dar a sugerat că diferențele dintre facturile actuale și cele posibile după eliminarea plafonării ar trebui acoperite cât mai mult pentru consumatorii vulnerabili.

Ministrul a cerut, totodată, o discuție rațională despre energie, fără mituri sau populism. A explicat că realitatea economică dictează prețurile și că investițiile masive în sector – circa 14 miliarde de euro din fonduri europene în ultimii doi ani – sunt singura soluție pe termen lung.