„The Substance”, pe Max: Când frumusețea devine obsesie, cu Demi Moore

Filmul The Substance, regizat de Coralie Fargeat, (câștigătoarea premiului pentru cel mai bun scenariu de la Cannes 2024) aduce pe ecrane un atac frontal la adresa culturii cosmetizării obsesive, a vârstei și a sexismului din industria entertainment-ului. Povestea începe cu Elisabeth Sparkle (Demi Moore), o fostă vedetă TV de aerobics, care la împlinirea a 50 de ani este concediată pe motivul „îmbătrânirii”. În disperare, ea primește un dispozitiv USB ce o introduce în lumea Substanței: un ser experimental care – teoretic – creează o clonă mai tânără a ei, pentru șapte zile.

E o viziune horror satirică, unde efectele speciale spectaculoase (20.000+ litri de sânge fals, machiaj prostetic impresionant) subliniază absurditatea presiunii pentru perfecțiune fizică. Reacțiile criticilor reflectă intensitatea mesajului: unii numesc filmul „audaciously gross, wickedly clever”, alții îl remarcă drept un „body‑horror satiric” ce expune misoginismul și ageismul societății moderne.

Dincolo de frumusețe: cum sunt demolate standardele corporale

Deși protagonistele sunt fizic persoane diferite – Elisabeth și noua ei versiune, Sue (interpretată de Margaret Qualley) – psihologic ele sunt alter‑ego-uri, ceea ce creează un conflict psihic profund. Chiar dacă Sue și Elisabeth sunt aceeași persoană într-un sens simbolic, ele devin, pe parcurs, două entități distincte care se luptă pentru control.

Demi Moore, revenită în forță, conturează un portret emoțional și paradoxal – disperată, dar demnă, vulnerabilă, dar plină de furie. A performat atât de convingător încât a câștigat premiul Globul de Aur și Critics’ Choice, plus o nominalizare la Oscar și BAFTA. Calitatea machiajului și scenelor de transformare, realizate de Pierre‑Olivier Persin și echipa sa, i-au adus filmului premiul Oscar pentru „Best Makeup and Hairstyling”.

Pe de altă parte, Margaret Qualley aduce o energie tânără, seducătoare și fatală, completată de regia precisă, care aduce aminte de Cronenberg sau Aronofsky.

Final monstruos: metafora finalului spectacolului și epoca disposable

După ce Sue preia controlul, nevoia continuă de lichid stabilizator începe să o consume pe Elisabeth, iar întorsăturile escaladează într-un crescendo grotesc, culminând cu apariția „Monstro Elisasue” – o ființă compusă din părți ale celor două femei, dezvăluind tensiunea societății față de corpul femeiesc.

Finalul de pe scenă – intrarea publică în direct, masca căzută, vărsarea sânelui și percepția publicului care o vede ca pe un monstru – este o critică directă la consumatorism și obiectificarea femeii. Apoi, moartea lentă și răzuirea de pe Walk of Fame transmit un simbol al uitării și efemerității celebrității.

The Substance – o experiență cinematografică incitantă, pe Max

Filmul asociază gore intens cu un comentariu social incisiv. Cu o durată de 141 de minute, ritmul pare să nu slăbească: machiaj, efecte practice și sunet – toate amplifică disconfortul și impactul emoțional.

În România, The Substance este acum disponibil pe Max, după ce a avut premiera în cinematografe și streaming internațional. Ce rămâne – în spatele imaginilor deranjante – este o invitație de a reflecta: cât suntem dispuși să plătim pentru „perfecțiune”, și câte valori umane sacrificăm?

The Substance nu e doar un film horror, ci o satiră viscerală asupra utopiei electronico-corporeale în care singura substanță care rămâne e disperarea noastră pentru validare socială. Perfect pentru cinefilii curajoși, filmul e o călătorie spectaculoasă prin obsesii moderne, în care femeia – în toate fazele vieții – se vede luată prizonieră între norme incomode și substanțe artificiale. Dacă vrei o experiență care te zguduie și-ți stimulează gândirea după, e alegerea ideală.