„Granița” invizibilă pe care animalele nu o trec niciodată. Ce este Linia Wallace, fenomenul bizar din spate
Între continentele vecine Asia și Australia există o graniță invizibilă care separă regatele animale în mod clar și irevocabil.
Această linie imaginară, numită Linia Wallace, marchează o divizare profundă în evoluția faunei din cele două regiuni, care durează de zeci de milioane de ani.
Acum aproximativ 30 de milioane de ani, placa tectonică australiană a intrat în contact cu cea eurasiatică, formând un arhipelag între ele și schimbând curenții oceanici, precum și condițiile climatice regionale, scrie revista Science Alert.
Originea și semnificația Liniei Wallace
Pe partea asiatică, care cuprinde zonele din Indonezia și Malaezia, au evoluat animale precum maimuțele, elefanții, tigrii și rinocerii.
În schimb, pe partea australiană și în Noua Guinee, fauna este dominată de marsupiale, monotreme, rozătoare și papagali cacadu.
Această delimitare faunistică poartă numele naturalistului Alfred Russel Wallace, care în secolul al XIX-lea a remarcat diferențele evidente dintre animalele celor două regiuni în timpul explorărilor sale.
Wallace a spus că Strâmtoarea Lombok, cu o lățime de doar 24 de kilometri, reprezintă o barieră naturală care separă două dintre cele mai importante regiuni zoologice ale lumii.
Deși a fost trasată acum mai bine de un secol, această linie continuă să fie considerată o limită evolutivă esențială, deși există dezbateri privind locația exactă și mecanismele care o susțin.
Barierele invizibile ale naturii
Linia Wallace reprezintă o limită geologică, dar și climatică și biologică. Strâmtoarea Lombok și alte canale oceanice adânci separă platformele continentale, împiedicând migrația animalelor.
Chiar și în perioadele preistorice, când nivelul mării era mult mai scăzut, aceste canale adânci au rămas obstacole pentru fauna terestră.
Surprinzător este faptul că această barieră afectează și animalele capabile să zboare, precum păsările, care rareori traversează această linie.
În mediul marin, speciile de pe cele două părți ale graniței prezintă diferențe genetice clare, indicând o lipsă aproape totală de amestec între populații.
Cercetările recente sugerează că habitatul și clima sunt factori cheie ce accentuează această separație evolutivă.
Fauna din Asia de Sud-Est a evoluat într-un mediu tropical umed care i-a permis să se răspândească spre Noua Guinee pe „insulele-punte” umede. Fauna australiană, adaptată la condiții mult mai uscate, a evoluat diferit și este defavorizată pe insulele tropicale apropiate de ecuator.
În același timp, Linia Wallace nu este o barieră absolută. Există specii care pot traversa această zonă, precum liliecii, broaștele țestoase, unele reptile și maimuțele macaque, ceea ce indică faptul că limita este mai degrabă un gradient decât o linie fixă.