Motivul pentru care oamenii au început să folosească focul nu a fost gătitul, relevă o nouă descoperire

Un nou studiu arheologic propune o ipoteză surprinzătoare privind începuturile relației dintre om și foc. Deși ideea dominantă până acum a fost că focul a fost folosit inițial pentru a găti mâncarea, cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv susțin că motivația ar fi fost, de fapt, conservarea cărnii — un element vital pentru supraviețuirea comunităților preistorice care vânau animale mari.

Această nouă teorie contrazice ipoteza clasică a „gătitului”, care lega utilizarea focului de dezvoltarea creierului la Homo erectus. În loc să vadă focul ca pe un instrument culinar, autorii studiului susțin că primii oameni l-au folosit mai degrabă pentru a-și proteja resursele alimentare prețioase de prădători, dar și pentru a le păstra mai mult timp, prin afumare sau uscare.

Vânătorii timpurii și lupta pentru conservarea hranei

Cercetarea, publicată recent pe platforma arXiv și acceptată în The Astrophysical Journal Letters, analizează nouă situri arheologice vechi de până la 1,8 milioane de ani, din Africa, Spania și Israel, în care s-au găsit urme de foc. Ceea ce toate aceste locuri au în comun este prezența unor cantități mari de oase provenite de la animale uriașe, precum elefanți, hipopotami sau rinoceri.

Potrivit arheologului Miki Ben-Dor, autorul principal al studiului, aceste animale ofereau milioane de calorii și puteau hrăni un grup de 20–30 de oameni timp de săptămâni. În acest context, focul ar fi avut două roluri esențiale: să țină la distanță alți prădători și să prevină stricarea cărnii, scrie IFLScince.

Studiul mai subliniază că în siturile preistorice unde s-a găsit foc, nu există urme evidente de oase arse sau carne gătită, ceea ce susține teoria că focul era utilizat sporadic și doar în scopuri bine justificate energetic. Procesul de aprindere și întreținere a focului presupunea un efort semnificativ, deci trebuia să merite investiția.

De la conservare la gătit – o tranziție evolutivă

Profesorul Ran Barkai, coautor al studiului, explică faptul că, odată ce focul a fost aprins pentru a păstra carnea, gătitul a apărut ca o utilizare secundară, dar cu costuri energetice marginale. De fapt, cele mai timpurii dovezi clare ale gătirii, cum ar fi peștele prăjit descoperit la situl Gesher Benot Ya’aqov din Israel, datează abia de acum aproximativ 800.000 de ani.

Noua ipoteză se încadrează într-o teorie mai amplă dezvoltată de aceeași echipă, care explică multe dintre fenomenele preistorice prin nevoia oamenilor de a extrage cât mai multe calorii din vânătoarea de animale mari — o resursă care a devenit tot mai rară odată cu trecerea timpului.

Descoperirea adaugă o nouă perspectivă asupra evoluției umane și sugerează că relația noastră cu focul a fost mai complexă decât simpla preparare a hranei. Focul, în această viziune, a fost mai întâi o unealtă de supraviețuire, apoi un catalizator al progresului.