Cum a evoluat omul în timp și ce am aflat despre Homo sapiens în ultimii 300.000 de ani

Homo sapiens a apărut acum cel puțin 300.000 de ani în Africa și continuă să evolueze. Descoperirile recente din paleogenetică și arheologie ne ajută să înțelegem mai bine originile și adaptările speciei noastre.

Cele mai vechi fosile recunoscute ale speciei Homo sapiens au fost descoperite în nordul Africii, la Jebel Irhoud, în Maroc, și datează de aproximativ 315.000 de ani, potrivit Lice Science.

Scheletele, aparținând unui grup de 22 de indivizi, prezintă trăsături moderne, dar și diferențe față de anatomia umană actuală. Încă de atunci, acești oameni utilizau unelte și produceau obiecte cu potențial simbolic, semn al unei inteligențe complexe.

Biologul suedez Carl Linnaeus a fost cel care, în 1758, a introdus denumirea științifică Homo sapiens, care înseamnă „omul înțelept”.

Abia un secol mai târziu, Charles Darwin a propus o explicație științifică pentru evoluția oamenilor, arătând că aceștia s-au adaptat treptat la mediu prin selecție naturală.

Evoluția bipedalismului și migrația globală

Unul dintre momentele-cheie ale evoluției umane a fost apariția mersului biped. Această adaptare, dezvoltată acum circa 6-7 milioane de ani, a permis eliberarea mâinilor pentru folosirea uneltelor și a favorizat explorarea de noi medii, în special savanele africane.

Specia noastră s-a răspândit treptat în afara Africii începând cu aproximativ 200.000 de ani în urmă, după cum arată dovezile genetice și arheologice.

Homo sapiens a ajuns în Orientul Mijlociu acum 195.000 de ani, în Australia acum 50.000 de ani, iar în Europa, acum circa 48.000 de ani. Ultimele regiuni populate au fost Americile, cu prezențe umane atestate în sudul Chileului acum aproximativ 14.000 de ani.

Ce ne deosebește de rudele noastre primate

Deși împărtășim peste 98% din ADN cu cimpanzeii și bonobii, specia umană s-a separat de strămoșul comun cu aceștia în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani.

Evoluția noastră s-a diferențiat radical prin adaptarea la mersul biped, creșterea volumului cranian și dezvoltarea unor comportamente sociale și culturale complexe.

Un exemplu de strămoș comun mai îndepărtat este Pliobates cataloniae, o specie care a trăit în pădurile Europei cu circa 11,6 milioane de ani în urmă și care prezenta trăsături anatomice comune atât cu oamenii, cât și cu maimuțele antropoide.

Diversitatea umană și culoarea pielii

Până acum circa 14.000 de ani, majoritatea oamenilor aveau piele închisă la culoare. Ulterior, mutații genetice au dus la apariția unor variații de pigmentare, în special în zonele mai puțin însorite.

În regiunile nordice, pielea deschisă a fost favorizată de selecția naturală pentru că facilitează sinteza vitaminei D în condiții de lumină solară slabă.

Melanina, pigmentul care conferă culoarea pielii, are și rolul de a proteja organismul de radiațiile ultraviolete. Astfel, în regiunile ecuatoriale, pielea mai închisă a oferit un avantaj de supraviețuire, prevenind deteriorarea ADN-ului cauzată de expunerea la soare.

Evoluția continuă a speciei

Deși progresul tehnologic și medicina modernă par să fi redus presiunea selecției naturale, oamenii continuă să evolueze. Un exemplu concret este genele legate de apariția molarilor de minte.

Pe măsură ce alimentația a devenit mai moale, fălcile umane s-au micșorat, iar o mutație care determină absența acestor dinți este din ce în ce mai frecventă.

Un alt exemplu este adaptarea populațiilor tibetane la altitudini ridicate. Aproximativ 87% dintre tibetani au o variantă a genei EPAS1, care permite o mai bună oxigenare a sângelui în condiții de aer rarefiat.

Această adaptare a apărut în doar câteva mii de ani, ceea ce o face una dintre cele mai rapide evoluții genetice documentate.