Manuscrisele de la Marea Moartă rescriu istoria: inteligența artificială dezvăluie o vechime surprinzătoare

O descoperire recentă făcută cu ajutorul inteligenței artificiale a provocat o adevărată undă de șoc în lumea arheologiei și a studiilor biblice: Manuscrisele de la Marea Moartă ar putea fi cu mult mai vechi decât se credea până acum. Această concluzie schimbă radical modul în care privim originile iudaismului și ale creștinismului, dar și istoria politică a regiunii est-mediteraneene din antichitate.

Cercetarea, publicată în prestigiosul jurnal PLOS One, aduce un suflu nou într-un domeniu arid, dar plin de mistere. Folosind o combinație de datare cu radiocarbon și un model AI de predicție, cercetătorii au reușit să estimeze cu o acuratețe de aproximativ 30 de ani vechimea a peste o mie de manuscrise și fragmente descoperite începând cu anul 1947. Rezultatele obținute sunt uimitoare: unele dintre textele considerate emblematice pentru perioada intertestamentară ar putea data din secolul al IV-lea î.Hr., cu două secole mai devreme decât estimările anterioare.

Până în prezent, datarea Manuscriselor de la Marea Moartă s-a bazat în mare parte pe analiza caligrafică — o metodă subiectivă și dependentă de interpretările paleografilor. Dar modelul AI utilizat de echipa internațională de cercetători a adus o abordare nouă: analiza geometrică a trasăturilor de cerneală de pe caracterele scrise manual. Acest sistem a fost antrenat să recunoască tipare fine în curburile și formele literelor, depășind precizia metodelor tradiționale.

După ce modelul a fost validat pe texte datate cu certitudine, acesta a fost aplicat pe o selecție de 135 de manuscrise digitalizate, iar rezultatele au fost apoi verificate de experți în paleografie. AI-ul a reușit să prezică cu mare acuratețe perioada din care provin textele, chiar și în lipsa unor repere externe, cum ar fi inscripții datate sau referințe istorice clare.

Cel mai notabil rezultat este identificarea a două fragmente biblice care corespund cronologic cu epoca autorilor biblici tradiționali, sugerând că textele respective nu sunt copii ulterioare, ci chiar manuscrise originale sau aproape contemporane cu redactarea inițială a textelor sacre.

Implicații istorice și religioase uriașe

Vechimea neașteptată a acestor manuscrise are potențialul de a transforma modul în care interpretăm formarea canonului biblic, dar și de a rescrie istoria politică a regiunii est-mediteraneene. Textele redactate în scrierile numite „hasmoneeană” și „herodiană” au fost reconsiderate cronologic. Dacă până acum se presupunea că ele datează din secolul I î.Hr., noile estimări le împing înapoi până spre sfârșitul secolului al II-lea î.Hr., o perioadă marcată de tulburări politice, conflicte religioase și mari tranziții culturale în regiune.

Această redatare deschide și noi întrebări: cine a scris cu adevărat aceste texte și în ce context politic sau religios? Ipoteza conform căreia esenienii — o comunitate evreiască ascetică — ar fi autorii acestor manuscrise nu mai pare atât de sigură. În lipsa unor semnături sau a unor indicii concrete, identitatea scribilor rămâne un mister, dar noile date sugerează că activitatea de redactare a început mult mai devreme decât se credea.

Acest lucru înseamnă că anumite concepte religioase și organizări sociale considerate de origine „târzie” ar fi fost deja în vigoare cu două sau chiar trei secole mai devreme, ceea ce ar putea schimba radical interpretările teologice și istorice ale iudaismului antic și ale rădăcinilor creștinismului.

Istoria se scrie (și se rescrie) cu ajutorul tehnologiei

Descoperirile recente demonstrează încă o dată cât de important este rolul tehnologiei moderne în cercetarea trecutului. Radiocarbonul și inteligența artificială nu doar confirmă ceea ce bănuiau unii savanți, ci oferă dovezi obiective și replicabile, ceea ce conferă noilor teorii o credibilitate greu de contestat. Dacă în trecut era nevoie de decenii de analiză și dezbateri între experți, acum AI-ul poate oferi în câteva ore rezultate care schimbă paradigme.

Faptul că putem „citi” vechimea unui text doar după urmele cernelei și forma literelor este o dovadă a progresului extraordinar pe care știința l-a făcut în ultimele decenii. Mai mult decât atât, este o invitație la reevaluarea altor texte antice care până acum au fost catalogate pe criterii imprecise. Istoria, se pare, este mult mai dinamică și deschisă reinterpretării decât am fi crezut.

În final, rămâne ideea că, dincolo de nisipul uscat al deșertului și de peșterile neumblate de la Qumran, Manuscrisele de la Marea Moartă încă mai au multe de spus. Și poate că, în viitorul apropiat, alte mistere vor fi elucidate cu ajutorul aceluiași partener tăcut, dar puternic: inteligența artificială.