Motivul pentru care scriitoarea cărții „Știu ce-ai făcut astă-vară” s-a oprit din scris ficțiune. Tragedia care i-a marcat viața, ironia din spate

Într-o seară de vară din 1989, viața tinerei Kaitlyn Arquette a fost curmată brusc în Albuquerque, New Mexico. După mai bine de trei decenii, misterul morții ei a fost dezlegat.

Kaitlyn Arquette avea doar 18 ani când a fost împușcată mortal, în seara zilei de 16 iulie 1989. Absolventă a liceului Highland din Albuquerque, statul New Mexico, Kaitlyn era cunoscută ca fiind o adolescentă blândă, responsabilă și ambițioasă, cu visuri mari de a deveni medic.

Se pregătea să urmeze cursurile Universității din New Mexico. În acea duminică fatidică, luase cina cu o prietenă și se întorcea acasă, dar nu a mai ajuns niciodată. În drum, a fost urmărită și împușcată de două ori în cap, în timp ce se afla în mașina ei. Rănile suferite i-au fost fatale.

Inițial, poliția a catalogat incidentul drept un atac aleatoriu, probabil comis de un necunoscut într-un context de violență urbană. Ancheta a fost tratată ca un caz izolat, fără legături evidente cu viața personală a victimei. Însă interpretarea oficială a fost imediat pusă la îndoială de mama lui Kaitlyn, Lois Duncan.

Lois Duncan, o mamă care nu a renunțat niciodată

Lois Duncan nu era o persoană oarecare. Era o autoare cunoscută, specializată în romane de suspans pentru adolescenți. Printre cele mai faimoase lucrări ale sale se numără „I Know What You Did Last Summer”, care a fost ulterior ecranizată într-un film de succes.

Însă, dincolo de cariera literară, Duncan era o mamă devotată. Moartea fiicei sale a zdruncinat-o profund, iar lipsa unor răspunsuri clare din partea poliției a determinat-o să pornească o anchetă proprie.

Convinsă că fiica ei nu a fost ucisă întâmplător, Duncan a început să investigheze pe cont propriu. A intervievat prieteni ai lui Kaitlyn, a analizat probe, a angajat un detectiv privat și chiar a consultat mediumi, în lipsa unor piste solide din partea anchetatorilor.

Aflase că Kaitlyn avea o relație cu un tânăr pe nume Dung Nguyen, implicat în activități criminale. Duncan bănuia că fiica ei aflase informații compromițătoare și devenise o țintă. Dar poliția nu a acordat importanță acestor ipoteze.

În 1992, Duncan a publicat volumul „Who Killed My Daughter?”, o lucrare jurnalistică și personală în care relata detalii ale investigației personale și își exprima frustrarea față de inacțiunea autorităților. Cartea a adus cazul în atenția națională și a transformat tragedia într-un simbol al perseverenței.

Lois Duncan alături de fiica ei / Foto: Mamamia

Un caz rămas în coșmarul nesoluționării

În ciuda notorietății, cazul Kaitlyn Arquette a rămas nerezolvat timp de mai bine de 30 de ani. Ancheta nu a dus la niciun suspect concret, iar urmele s-au răcit treptat.

Duncan a continuat să militeze pentru justiție, dar în 2016 s-a stins din viață fără să afle adevărul despre uciderea fiicei sale. Durerea pierderii și eșecul autorităților de a face dreptate au fost resimțite de întreaga familie.

Cazul nu a fost închis oficial, dar părea condamnat la uitare. În lipsa unor noi dovezi sau mărturii, autoritățile nu aveau niciun motiv să redeschidă ancheta în mod activ. Asta până când, într-un gest neașteptat, un bărbat a venit de bunăvoie la poliție și a mărturisit că este autorul crimei.

Confesiunea care a schimbat totul

În 2021, Paul Apodaca, în vârstă de 55 de ani, s-a prezentat la Departamentul de Poliție al Universității din New Mexico și a mărturisit că el a împușcat-o mortal pe Kaitlyn Arquette în 1989.

Dar nu doar atât: Apodaca a recunoscut că este responsabil și pentru alte două crime comise în Albuquerque, uciderea Stellei Gonzales, o fată de 13 ani înjunghiată în 1988, și a lui Althea Oakeley, o tânără de 21 de ani ucisă în 1985.

Confesiunile au fost detaliate, conținând informații care nu fuseseră făcute publice, lucru ce le-a conferit credibilitate.

Anchetatorii au fost inițial sceptici, dar în scurt timp au descoperit că Apodaca fusese anterior condamnat pentru alte infracțiuni violente și trăise în apropierea locurilor crimelor. Se afla în baza de date a autorităților, dar niciodată nu fusese investigat serios în legătură cu aceste omoruri.

Potrivit relatărilor lui Apodaca, crimele sale au fost comise fără un motiv precis, fiind impulsuri ale unei minți instabile.

În cazul lui Kaitlyn, a spus că a văzut-o conducând și a decis spontan să tragă. Nu există dovezi clare că cei doi se cunoșteau. Mărturia sa a schimbat complet cursul anchetei și a dus la redeschiderea cazului.

Lois Duncan în ultimii ei ani de viață / Foto: The New York Times

Procesul și condamnarea lui Paul Apodaca

În 2022, Apodaca a fost acuzat oficial pentru cele trei crime, iar în fața instanței și-a reiterat confesiunea. Avocatul său a încercat să conteste validitatea declarațiilor, invocând probleme psihice ale clientului său și lipsa unor dovezi materiale directe, cum ar fi arma crimei sau ADN-ul la locul faptei.

Totuși, detaliile furnizate de Apodaca au fost atât de specifice și precise încât procurorii au reușit să convingă instanța de veridicitatea mărturiei.

În februarie 2024, Paul Apodaca a fost condamnat la 45 de ani de închisoare. Deși condamnarea nu poate aduce înapoi viețile pierdute, ea a reprezentat o încheiere simbolică pentru o familie care a căutat adevărul cu disperare timp de zeci de ani.

Este o condamnare relativ blândă în raport cu gravitatea faptelor, dar dat fiind timpul scurs și contextul juridic, a fost considerată o victorie importantă pentru justiție.

Reacțiile familiei și moștenirea Lois Duncan

Familia Arquette a declarat că se simte ușurată să știe, în sfârșit, cine a ucis-o pe Kaitlyn. Deși mama ei nu a trăit să afle adevărul, eforturile ei au ținut cazul în atenția publicului și au influențat generații de cititori și anchetatori amatori.

Cartea „Who Killed My Daughter?” rămâne un document relevant pentru înțelegerea modului în care victimele colaterale ale sistemului judiciar pot deveni voci pentru schimbare.

Moștenirea lăsată de Lois Duncan este una destul de complexă. Ea nu a fost doar o scriitoare de succes, ci și o mamă devenită jurnalist de investigație, activist și simbol al luptei pentru dreptate.

Povestea ei este, fără niciun dubiu, o dovadă că dragostea și determinarea pot răzbate prin birocrație, indiferență și neglijență instituțională.

Ce învățăm din cazul Kaitlyn Arquette

Cazul ridică întrebări importante despre funcționarea sistemului de justiție penală. Cum este posibil ca un criminal în serie să rămână nedepistat timp de decenii? Cum de nu a existat o corelare între victimele cu profil similar? De ce a fost ignorată pista oferită de familia victimei, care părea să ofere un context relevant? Lipsa de resurse, lipsa de interes sau chiar prejudecățile sistemice pot contribui la eșecul unor anchete esențiale.

Este, totodată, un semnal de alarmă cu privire la riscurile violenței impulsive și la faptul că nu toate crimele au un motiv ușor de înțeles sau o explicație logică.

În unele cazuri, răul este gratuit, aleatoriu și imposibil de anticipat. Și tocmai de aceea, vigilența, documentarea și presiunea publică rămân instrumente importante în demersul justiției.

Crima lui Kaitlyn Arquette nu mai este un mister. Dar nici nu poate fi uitată. Povestea ei rămâne, fără dar și poate, o lecție despre cât de fragilă este siguranța personală, cât de imperfecte sunt instituțiile și cât de puternică poate fi dragostea unei mame.

Din nerefericire, Lois Duncan nu a reușit să trăiască momentul condamnării celui care i-a răpit fiica, dar efortul ei a fost esențial în a menține vie memoria fiicei sale Kaitlyn și în a cere responsabilitate din partea autorităților competente.