Energia nucleară, la mare căutare în Europa. Cum au ajuns mai multe țări europene să nu mai creadă în regenerabile

Într-o perioadă în care tranziția verde domină discursurile politice și economice din Europa, tot mai multe guverne reevaluează rolul energiei nucleare, deși aceasta a fost mult timp percepută drept riscantă și costisitoare. Schimbările climatice, creșterea cererii de energie și nesiguranțele geopolitice au adus în prim-plan nu doar sursele regenerabile, ci și energia atomului. Din Danemarca până în Germania și Spania, liderii europeni încep să considere reactoarele nucleare moderne ca o parte esențială a mixului energetic.

Această reorientare nu înseamnă renunțarea la energie solară sau eoliană, ci că se caută soluții complementare, care să stabilizeze rețelele electrice tot mai dependente de vreme. În spatele acestor decizii stau realități economice, tehnologice și politice care arată că „viitorul verde” nu poate fi construit doar pe regenerabile.

De ce Europa redescoperă energia nucleară

Danemarca, cunoscută drept una dintre cele mai „verzi” țări europene, a interzis energia nucleară în 1985. Astăzi însă, guvernul de la Copenhaga revizuiește această decizie, interesat mai ales de reactoarele modulare mici (SMR), considerate mai sigure și mai flexibile decât centralele clasice. Ministrul energiei, Lars Aagaard, subliniază că scopul nu este abandonarea regenerabilelor, ci întărirea securității energetice și reducerea dependenței de importuri.

În Spania, planul oficial rămâne închiderea centralelor nucleare până în 2035, dar o recentă pană majoră de curent a deschis discuții serioase despre fiabilitatea unei rețele dominate de solar și eolian. Autoritățile neagă că regenerabilele ar fi fost cauza, însă presiunile publice au forțat o reevaluare a politicilor.

Germania, poate cel mai simbolic exemplu, și-a închis ultimele reactoare nucleare în 2023, dar a schimbat poziția sub noul guvern condus de Friedrich Merz. Cancelarul a renunțat la opoziția față de includerea energiei nucleare în legislația UE ca sursă comparabilă cu regenerabilele, în parte și datorită presiunilor venite din Franța, lider european în producția de electricitate nucleară.

Între beneficii reale și provocări uriașe

Susținătorii energiei nucleare evidențiază avantajele clare: este o sursă de energie cu emisii scăzute de carbon, capabilă să furnizeze electricitate constant, fără dependență de condițiile meteorologice. Într-o Europă în care cererea de energie crește constant, aceste caracteristici devin tot mai importante.

Totuși, energia nucleară nu este lipsită de controverse. Proiectele de construcție a noilor centrale au costuri enorme, se confruntă cu întârzieri și opoziție socială, iar riscurile de accidente, deși rare, au impact devastator. Georg Zachmann, cercetător la Bruegel, atrage atenția că investițiile masive în nuclear pot distrage atenția și resursele de la soluții mai rapide și mai ieftine, cum sunt eolianul și solarul.

Pe de altă parte, datele think tank-ului Ember arată o Europă în plină transformare: în prima jumătate a anului trecut, eolianul și solarul au depășit combustibilii fosili, atingând 30% din producția de electricitate a UE, în timp ce energia nucleară a înregistrat un avans modest de 3,1%. Cu toate acestea, multe guverne consideră că o combinație de surse este singura cale realistă pentru atingerea obiectivelor climatice.

Un viitor marcat de competiție și compromisuri

Renașterea interesului pentru nuclear vine într-un moment în care tranziția energetică europeană atinge o etapă critică. Presiunile sociale, cerințele de securitate energetică și dezbaterea privind finanțarea noilor proiecte fac ca deciziile de azi să aibă impact pe zeci de ani.

Pentru moment, se conturează două tabere: cei care mizează exclusiv pe regenerabile și cei care susțin un mix în care energia nucleară joacă un rol-cheie. În final, compromisul va depinde nu doar de tehnologie și costuri, ci și de capacitatea politică a liderilor europeni de a naviga aceste alegeri dificile.