Masca de nori: ideea SF care ar putea răci planeta, dar cu ce preț?

Într-o lume în care schimbările climatice devin tot mai greu de ignorat, o soluție radicală și aparent desprinsă dintr-un film SF începe să fie luată în considerare cu o seriozitate alarmantă: răcirea planetei prin blocarea luminii solare. Nu este vorba despre scenarii apocaliptice de Hollywood, ci despre propuneri reale, susținute de cercetători, finanțatori și chiar guverne. Sub umbrela „geoingineriei solare”, ideea de a reflecta razele Soarelui înapoi în spațiu pare tot mai tentantă. Dar cât de aproape suntem de a crea o planetă acoperită de un voal chimic?

Geoingineria solară presupune intervenții tehnologice deliberate pentru a reduce cantitatea de radiație solară care ajunge pe suprafața Pământului. Printre metodele propuse se numără injectarea de aerosoli în stratosferă, modificarea norilor sau reflectarea radiației solare la nivelul solului. Scopul? Să încetinim încălzirea globală și să câștigăm timp în lupta cu emisiile de gaze cu efect de seră.

În contextul în care atingerea țintei climatice de 1,5°C peste nivelul preindustrial pare tot mai improbabilă, ideea de a interveni asupra climei a trecut de la scenarii teoretice la testări în teren. Deja au avut loc experimente la scară mică cu baloane meteorologice și pulverizări de aerosoli, iar în Marea Britanie, agenția guvernamentală ARIA va finanța, cu 60 de milioane de lire, mai multe teste ce vizează chiar aceste metode.

Unul dintre experimentele anunțate analizează dacă modificarea sarcinii electrice a norilor le poate crește strălucirea. Altul va studia ce se întâmplă când se eliberează cantități mici de aerosoli în atmosferă. Dacă planurile continuă, Regatul Unit ar deveni lider mondial în testarea geoingineriei solare.

Riscuri imense și opoziție crescândă

Pe cât de fascinantă sună ideea, pe atât de periculoasă poate fi. Numeroși oameni de știință și ONG-uri ecologiste avertizează că intervențiile în sistemele naturale ale Pământului vin cu riscuri uriașe, imprevizibile și, în unele cazuri, ireversibile. Modificarea radiației solare nu elimină cauza reală a schimbărilor climatice – emisiile de carbon – ci doar maschează simptomele.

Printre cele mai mari temeri se numără schimbările bruște și necontrolate ale climei. De exemplu, o reducere a radiației solare poate însemna secetă extremă în unele regiuni și inundații în altele, schimbând dramatic tiparele meteorologice. În plus, geoingineria solară ar putea afecta eficiența panourilor solare, lovind astfel direct în eforturile de decarbonizare prin energie regenerabilă.

Comisia Europeană este tranșantă: „Geoingineria solară NU este o soluție la schimbările climatice. Prezintă un nivel inacceptabil de risc pentru oameni și mediu.” În lipsa unui cadru de reglementare global și a unor studii științifice clare, ideea rămâne o sabie cu două tăișuri.

Unii experți merg și mai departe, cerând interzicerea totală a acestor practici. În 2023, o scrisoare semnată de 60 de oameni de știință cerea blocarea acestor inițiative, iar un raport ONU a subliniat nevoia unei analize globale, democratice și transparente înainte ca astfel de măsuri să fie aplicate pe scară largă.

Cine ar face „umbra artificială” și cum ar funcționa

Implementarea unui astfel de sistem ar presupune zeci de mii de zboruri anuale, în care aeronave ar pulveriza în atmosferă particule reflectorizante, precum dioxidul de sulf – imitația artificială a efectului unor erupții vulcanice masive. În 1991, vulcanul Pinatubo a emis atât de mult sulf încât temperatura globală a scăzut cu 0,5°C timp de doi ani. Efectul a fost temporar, dar a oferit un model pentru geoinginerie.

Cel mai cunoscut startup care a încercat deja această metodă este Make Sunsets, care a lansat peste 120 de baloane meteorologice cu particule reflectorizante în atmosferă. Deși efectul a fost minim, a reprezentat prima tentativă comercială de geoinginerie solară – și a fost intens criticată pentru lipsa de reglementare și transparență.

În teorie, astfel de metode ar fi mai ieftine decât tranziția la energie verde. Însă și aici există o ironie amară: avioanele care ar „salva” planeta ar produce, la rândul lor, emisii, amplificând parțial problema pe care încearcă să o rezolve.

Un studiu recent de la Georgia Tech a sugerat că o răcire globală de 1°C ar putea salva până la 400.000 de vieți anual, prevenind decesele cauzate de valuri de căldură. Dar nici acest beneficiu nu vine fără costuri ascunse.

Un salt către necunoscut: între disperare și precauție

În ciuda entuziasmului unor cercetători și finanțatori, geoingineria solară rămâne o intervenție radicală într-un sistem fragil și interdependent, cum este ecosfera Terrei. Deși ar putea părea soluția rapidă la o criză globală, este de fapt o încercare riscantă de a cârpi efectele unui dezechilibru profund fără a trata cauzele.

În acest moment, cele mai multe proiecte sunt în stadiu de cercetare sau testare de laborator. Niciun guvern nu a aprobat încă geoingineria solară la scară națională sau globală. Iar acest lucru poate fi un semn de responsabilitate – sau de prudență extremă în fața unui necunoscut care ar putea fi ireversibil.

În final, poate ar fi bine să ne întrebăm: e mai sigur să modificăm Soarele… sau obiceiurile noastre?