Piața auto, într-o criză imprevizibilă – de la costuri de import la mașini ieftine chinezești, de la prăbușirea vânzărilor de mașini electrice la Dacia și Ford

Piața auto globală se confruntă în 2025 cu un peisaj marcat de presiuni fără precedent. De la tarife vamale impuse în SUA și până la concurența tot mai agresivă venită din China, industria auto este obligată să își regândească strategiile de producție, costuri și adaptare tehnologică. Nici România nu este ocolită de aceste transformări, iar producătorii locali precum Dacia și Ford resimt impactul în mod diferit.

Costul muncii influențează competitivitatea la nivel global

Unul dintre cele mai relevante criterii de eficiență în industria auto este costul forței de muncă per automobil. Un raport realizat de Harbour Report și consultanții Oliver Wyman arată că Germania rămâne cea mai scumpă țară din lume pentru producerea unui vehicul, cu 3.307 dolari/mașină. Acest cost este influențat nu doar de salariile mari, ci și de sindicatele puternice și productivitatea scăzută în unele fabrici germane.

În contrast, România se află pe locul al doilea în clasamentul țărilor cu cele mai mici costuri de salarizare – doar 273 dolari/mașină. În mod surprinzător, acest cost este mai mic chiar și decât cel din China, care este de 597 dolari/mașină. Secretul constă în eficiența operațională a uzinelor locale, unde raportul dintre producție și numărul de angajați duce la o performanță economică remarcabilă.

Totuși, un cost scăzut nu înseamnă neapărat salarii mici. În cazul României, cifra reflectă un volum ridicat de producție și o organizare eficientă, în special în uzinele din Mioveni (Dacia) și Craiova (Ford Otosan), unde sunt fabricate modele populare și cu cerere stabilă în Europa.

Producătorii chinezi pun presiune pe Europa

Un alt vector de destabilizare pentru piața auto europeană îl reprezintă ofensiva producătorilor auto chinezi. Aceștia reușesc să livreze mașini electrice la prețuri sub 20.000 de euro, datorită unor lanțuri de aprovizionare integrate și a sprijinului guvernamental. În plus, capacitatea lor de automatizare este superioară, ceea ce reduce semnificativ dependența de forța de muncă umană.

Intrarea acestor branduri pe piața UE pune o presiune directă pe producătorii tradiționali, care sunt obligați să își restructureze gamele de modele, să își adapteze strategiile de preț și să investească în tehnologii ecologice, fără să piardă din profitabilitate.

Pentru România, amenințarea vine nu doar pe segmentul electricelor accesibile, ci și din riscul ca investițiile viitoare să ocolească uzinele locale în favoarea țărilor unde se pot produce vehicule electrice la costuri mai mici sau în volume mai mari.

Mașinile electrice nu mai au tracțiunea de altădată

După o creștere accelerată în 2021–2023, vânzările de vehicule electrice cu baterie încep să încetinească, mai ales în Europa și SUA. Motivele sunt multiple: de la reducerea subvențiilor guvernamentale și incertitudinea privind infrastructura de încărcare, până la creșterea costurilor cu materiile prime.

Acest fenomen afectează direct și producătorii din România. Dacia Spring, produsă în China și considerată multă vreme cel mai accesibil EV din Europa, se confruntă cu o concurență acerbă venită din partea BYD și MG. În același timp, Ford încearcă să repoziționeze fabrica din Craiova ca un hub pentru vehicule electrificate, dar cererea slabă poate pune în pericol această direcție de dezvoltare.

Mașinile electrice sunt mai ieftin de produs în volume mari, dar costurile sunt uriașe atunci când producția este limitată – peste 10.000 de dolari/mașină, potrivit studiului citat. Din acest motiv, producătorii auto trebuie să decidă rapid dacă își asumă riscul de a dezvolta game electrice extinse sau dacă temperează tranziția pentru a nu înregistra pierderi masive.

România, între avantajul costului și riscurile de scalare

Pe termen scurt, România este într-o poziție competitivă bună, mai ales datorită costurilor scăzute de salarizare și a poziționării geografice favorabile. Dar pe termen mediu și lung, piața locală trebuie să se adapteze: să investească în infrastructură, în resursa umană calificată pentru mașini electrice și în susținerea inovării.

Dacă nu va exista o strategie națională coerentă pentru digitalizarea industriei auto și tranziția energetică, riscul este ca uzinele din România să devină irelevante într-o piață care se transformă accelerat.