Antarctica revine în forță: patru ghețari câștigă masă și schimbă prognoza climatică

Într-un context global dominat de vești sumbre privind topirea calotelor glaciare și creșterea nivelului mărilor, un nou studiu aduce o surpriză neașteptată: Antarctica se acoperă din nou de gheață, iar patru dintre cei mai importanți ghețari din estul continentului au înregistrat creșteri spectaculoase de masă între 2021 și 2023.

Această inversare de tendință a fost semnalată de un grup de cercetători de la Universitatea Tongji din Shanghai și este bazată pe datele furnizate de sateliții GRACE și GRACE-FO ai NASA. Publicat în prestigiosul jurnal Science China Earth Sciences, studiul aduce o nouă perspectivă asupra modului în care schimbările climatice pot influența evoluția calotelor glaciare în moduri mult mai complexe decât am anticipat până acum.

Între 2002 și 2020, calota glaciară antarctică (AIS) a fost în declin constant. Studiile anterioare au arătat o pierdere medie de 74 de miliarde de tone de gheață pe an între 2002 și 2010, urmată de o dublare a acestui ritm între 2011 și 2020, când pierderile au ajuns la 142 de miliarde de tone anual. Regiunea Wilkes Land–Queen Mary Land (WL–QML), din estul Antarcticii, părea să urmeze aceeași traiectorie ca vestul continentului, dominată de ablație și instabilitate.

Totuși, între 2021 și 2023, s-a produs o schimbare radicală. Masa de gheață totală a crescut cu o medie de 108 miliarde de tone anual. Potrivit cercetătorilor, această acumulare neașteptată este probabil legată de precipitații anormale, care au dus la formarea accelerată a gheții în zonele afectate anterior de pierderi.

Ghețarii Totten, Moscow University, Denman și Vincennes Bay – considerate „piese critice” ale regiunii WL-QML – sunt cei care au suferit cele mai spectaculoase transformări. Aceștia erau responsabili anterior pentru pierderi masive de masă, iar acum au intrat într-o fază de refacere, cel puțin temporară.

Impact global: nivelul mărilor înregistrează o frână

Această acumulare spectaculoasă de gheață nu este doar o curiozitate geografică – ea are un impact direct asupra nivelului oceanului planetar. Conform datelor din același studiu, în perioada 2002–2010, pierderea gheții antarctice a contribuit cu 0,20 ± 0,16 mm/an la creșterea nivelului mărilor. Între 2011–2020, contribuția a crescut la 0,39 ± 0,15 mm/an.

Însă, între 2021 și 2023, s-a înregistrat o contribuție negativă: Antarctica a compensat parțial creșterea nivelului oceanului cu o rată de −0,30 ± 0,21 mm/an. Este pentru prima oară în ultimele două decenii când continentul alb oferă un „respiro” oceanelor lumii.

Deși vorbim de o perioadă scurtă, semnalul este clar: calota glaciară antarctică poate răspunde în moduri neașteptate la modificările climatice și atmosferice, inclusiv prin acumulări rapide, nu doar prin topiri.

Totodată, acest fenomen atrage atenția asupra fragilității modelelor climatice pe termen lung. Dacă în doar doi ani Antarctica poate compensa creșterea oceanelor cu o asemenea rată, e clar că fenomenele climatice rămân greu de prevăzut, iar adaptabilitatea sistemelor noastre de observație și prognoză trebuie continuu îmbunătățită.

Avertismentul ascuns: ghețarii încă sunt vulnerabili

În ciuda acestor date încurajatoare, studiul semnalează că ghețarii implicați sunt departe de a fi în siguranță. Topirea completă a ghețarilor Totten, Denman, Moscow University și Vincennes Bay ar putea conduce la o creștere globală a nivelului mărilor de peste 7 metri. Este o estimare catastrofică, care demonstrează că actuala perioadă de creștere a masei nu este neapărat semnul unei stabilizări pe termen lung.

În fapt, între 2011 și 2020, pierderile masive în acești patru ghețari au fost cauzate de doi factori principali: reducerea masei de suprafață (72,53%) și creșterea debitului de gheață (27,47%), potrivit cercetătorilor. Aceste procese pot oricând reveni în prim-plan, în special în cazul unui nou dezechilibru climatic regional sau global.

Este așadar necesară o vigilență continuă. Studiul realizat de echipa condusă de Wang și Shen nu este doar o veste bună, ci și un semnal de alarmă subtil: calota glaciară este o entitate dinamică, care poate să reacționeze rapid la diverși stimuli, dar și să revină la un ritm de topire accelerat.

Această revenire neașteptată a gheții în estul Antarcticii nu trebuie interpretată ca o relaxare în fața schimbărilor climatice. Din contră, e un moment excelent pentru a înțelege complexitatea acestor fenomene și pentru a susține știința care le monitorizează. Poate că natura oferă, din când în când, un respiro – dar asta nu înseamnă că pericolul a trecut.