Teoriile conspirației în 2025, un factor decizional în politica românilor și nu numai. Nici ”deștepții” nu scapă de explicațiile simple la probleme complicate

Într-un climat marcat de crize sociale, nesiguranță economică și o explozie informațională fără precedent, teoriile conspiraționiste au trecut de la marginea societății direct în centrul discursului public. Nu doar cetățenii vulnerabili din punct de vedere educațional sau social cad pradă acestor narațiuni alternative, ci și persoane considerate instruite sau influente, inclusiv politicieni și lideri din spațiul public românesc.

De ce cedează și oamenii inteligenți teoriilor conspiraționiste

Contrar prejudecăților, teoriile conspiraționiste nu sunt rezervate exclusiv celor lipsiți de educație. Așa cum arată jurnalistul CNN Donie O’Sullivan, una dintre capcanele periculoase ale acestor teorii este că oferă răspunsuri simple și clare la întrebări complexe și înfricoșătoare , cum ar fi pandemia, crizele economice sau războaiele culturale moderne.

Mulți dintre cei care devin adepți ai acestor idei nu sunt oameni „naivi”, ci indivizi care, în urma unor traume, izolări sociale sau momente de incertitudine, simt nevoia de sens, coerență și control . Astrologul și expertul în comportamente sociale Samuel Veissière susține că aceste teorii funcționează precum o ancoră psihologică – o narațiune alternativă care dă sens haosului lumii moderne. Într-o epocă în care algoritmii online oferă confort informațional pe măsura propriilor convingeri, confirmarea pare mai atrăgătoare decât adevărul obiectiv.

De la credință personală la influență politică

În România, teoriile conspiraționiste nu mai sunt simple curiozități marginale. Ele modelează voturi, polarizează electoratul și influențează strategii de campanie. Politicieni oportuniști folosesc teme precum „statul paralel”, „marionetele Bruxelles-ului” sau „marea resetare mondială” pentru a obține sprijin emoțional din partea alegătorilor sceptici față de sistem.

Mai grav, unii dintre liderii politici români sunt ei înșiși adepți sau promotori activi ai acestor idei. În loc să demonteze miturile, le validează prin tăcere sau chiar le integrează în discursurile publice. Rezultatul? O societate tot mai fracturată , unde încrederea în instituții, știință și presă se erodează în favoarea unei „realități paralele” construite pe frică, neîncredere și resentiment.

Cum arată industria conspiraționistă

În spatele răspândirii acestor teorii stă, adesea, un interes economic clar . Influenceri, vloggeri sau pseudo-experți capitalizează notorietatea obținută în social media prin vânzări de produse „anti-sistem”: suplimente, cărți, cursuri de supraviețuire sau abonamente la platforme „independente”. Teoria conspirației devine astfel un business de milioane de euro , întreținut de algoritmi, sponsori și o audiență captivă.

România nu face excepție: rețelele sociale sunt pline de conținut conspiraționist „viral”, distribuit mai repede decât informațiile verificate. Lipsa de alfabetizare media, scăderea încrederii în sursele tradiționale și traumele colective din ultimii ani au pregătit terenul perfect pentru aceste fenomene.

Empatia, nu judecata, este cheia combaterii acestui fenomen

Una dintre cele mai grele sarcini este să înțelegi și nu să etichetezi. Cei care cred în teorii conspiraționiste nu trebuie tratați ca pericole sau „ciudați”, ci ca oameni care, într-un moment de fragilitate, au ales o explicație greșită. O’Sullivan subliniază că dialogul și empatia sunt armele cele mai eficiente împotriva convingerilor toxice. În loc să confrunți frontal, este mai eficient să înțelegi care e nevoia psihologică pe care teoria o acoperă.

Pentru politicieni, e nevoie de responsabilitate. Într-un mediu deja polarizat, cultivarea neîncrederii și a emoțiilor negative poate aduce voturi pe termen scurt, dar sapă la fundația coeziunii sociale. Guvernarea nu trebuie făcută pe baza zvonurilor, ci a realităților măsurabile, argumentate și verificate.

Concluzie: o problemă colectivă, nu individuală

Teoriile conspiraționiste nu mai pot fi tratate ca simple ciudățenii. Ele sunt astăzi un factor decizional real în politică , influențând alegeri, politici publice și comportamente colective. Nu doar în România, ci peste tot unde lipsa de încredere întâlnește incertitudinea.

De aceea, lupta cu aceste idei nu se dă doar în spațiul media sau academic, ci și în familie, la birou și în comunitate. Să alegi empatia în locul ironiei, și dialogul în locul judecății, poate fi un prim pas spre reconstruirea unui spațiu comun bazat pe realitate, și nu pe frică.