Nivelul de trai se prăbușește, chiar dacă românii muncesc din greu! Clasamentul ONU care „sancționează” România

Cel mai recent clasament realizat de ONU privind nivelul de trai în lume analizează evoluțiile bunăstării din 193 de țări, iar noutățile sunt interesante, mai ales pentru noi. Din nefericire, nu sunt unele pozitive. România a coborât două poziții în ierarhia clalității vieții.

Indicele Dezvoltării Umane (IDU), calculat de ONU pe baza speranței de viață, educației și veniturilor, este un barometru esențial al nivelului de trai global. După doi ani de regres istoric în 2020 și 2021 – o premieră din 1990 încoace – IDU a început să-și revină în 2022. Totuși, datele din 2023 arată că progresul a fost cel mai lent de până acum. Țările bogate au recuperat rapid după pandemie: 97% dintre ele au atins sau chiar depășit nivelurile de dinainte de pandemie. În schimb, doar sub 60% dintre țările sărace au reușit să revină pe linia de plutire, ceea ce accentuează prăpastia globală în dezvoltare.

Cum vede ONU calitatea vieții din România?

Ei bine, țara noastră se află pe locul 55 din 193 de state analizate de ONU, dar a ajuns aici coborând două poziții. Indicele dezvoltării umane înregistrat de țara noastră are aceeași valoare cu cel al vecinilor bulgari, conform documentului oficial al ONU. De asemenea, IDU este de 0,845, în timp ce speranța de viață la naștere este calculată pentru țara noastră la 75,9 ani. În schimb, speranța de viață școlară este de doar 14,1 ani, iar venitul național brut pe persoană – 39.374 de dolari.

Elveția nu mai e lider de clasament

Dacă te întrebi unde e cel mai bine să trăiești în această lume, conform datelor ONU, află că Islanda ar fi țara cu cea mai înaltă calitate a vieții.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Timp de doi ani, ocupanta primului loc în acest impresionant clasament a fost Elveția, dar Islanda i-a luat locul și, dacă ne uităm peste cifre, vom înțelege și de ce a ajuns liderul țărilor în care se trăiește cel mai bine.

Un aspect primordial e reprezentat de speranța de viață la naștere, care în Islanda este de 82 de ani. Totodată, în medie, pentru locuitorii islandei se anticipează 18 ani de studii, nu doar 14 așa cum este realizat calculul în cazul țării noastre. Mai mult, în cazul Islandei, venitul mediu pe persoană este aproape de 70.000 de dolari. Amintim că în România ONU a calculat aproximativ 40.000 de dolari.

Ce stă în spatele acestei diferențe uriașe?

Discrepanțele mari între România și țări precum Islanda sau Elveția nu sunt doar de ordin economic, ci reflectă politici publice diferite, investiții susținute în sănătate, educație și protecție socială. De exemplu, în Islanda, cheltuielile pentru educație și sănătate reprezintă un procent mult mai mare din PIB, iar sistemul de învățământ încurajează nu doar accesul, ci și performanța pe termen lung. În plus, o administrație eficientă și stabilitatea politică contribuie la un mediu care susține dezvoltarea umană sustenabilă.

În România, deși venitul brut pe cap de locuitor este în creștere – iar 39.374 de dolari poate părea o sumă promițătoare – acest indicator nu reflectă întotdeauna distribuția reală a veniturilor. Diferențele între urban și rural, calitatea slabă a sistemului medical din unele zone, dar și migrația continuă a forței de muncă educată sunt factori care trag în jos indicele dezvoltării. De asemenea, investițiile în educație sunt încă sub media europeană, ceea ce explică de ce speranța de viață școlară se oprește, în medie, la doar 14,1 ani în România.

Ce putem învăța din acest raport?

Raportul ONU nu este o condamnare, ci un semnal de alarmă și o oglindă care ne arată unde putem interveni. Dacă vrem o societate cu un nivel de trai mai ridicat, avem nevoie de o viziune pe termen lung, de politici care să pună accentul pe educație de calitate, pe un sistem sanitar accesibil și eficient, dar și pe o economie care nu doar crește, ci redistribuie echitabil prosperitatea.

Este esențial ca aceste concluzii să nu fie tratate cu resemnare, ci cu determinare. România are potențial – capital uman, resurse naturale, apartenența la Uniunea Europeană – dar mai are și de construit punți reale între statistici și viața de zi cu zi a cetățenilor. Viitorul poate fi altfel, dar depinde în mare parte de deciziile de azi.