„Dacă nu-l alegeți pe Cuza domn, vă tai pe toți aici!” Nicolae Pisoski, zis și Moș Pisoi, eroul din umbră care a făcut posibilă Mica Unire de la 1859

Printre marile nume care au contribuit la realizarea statului român modern, colonelul Nicolae Pisoski se distinge prin discreția și determinarea sa. Deși a jucat un rol crucial în unul dintre cele mai importante momente ale istoriei naționale – Unirea Principatelor din 1859 –, numele său este adesea trecut cu vederea. Botoșănean de origine poloneză, ofițer de carieră, revoluționar și progresist convins, Pisoski a preferat să rămână în umbră, departe de laude și onoruri, chiar dacă acțiunile sale au decis destinul unei națiuni.

Un personaj discret, dar esențial în istoria României moderne

După încheierea Războiului Crimeii, Tratatul de la Paris (1856) a creat cadrul necesar consultării populației românești cu privire la organizarea internă a celor două principate românești – Moldova și Țara Românească. Prin Adunările Ad-Hoc, românii și-au exprimat dorința de unire.

Totuși, Marile Puteri europene au acceptat doar o uniune parțială, cu domnitori și guverne separate, ceea ce făcea ca unirea să fie fragilă și oricând reversibilă.

În acest context politic complicat, românii au fost nevoiți să adopte tactici îndrăznețe și să acționeze cu hotărâre. Aici intră în scenă Nicolae Pisoski.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Noaptea hotărâtoare din Sala „Elefant”, când Cuza a fost ales domnul Moldovei

3 ianuarie 1859 a fost o zi tensionată în Iași. Partida Națională, alcătuită din boieri progresiști, burghezi și o mică parte a țărănimii, avea majoritatea în Adunarea Electivă a Moldovei, însă nu reușea să ajungă la un consens privind candidatul la domnie.

Printre opțiunile vehiculate se aflau personalități precum Vasile Alecsandri și Costache Negri, care însă au refuzat. Timpul trecea, iar riscul ca Partida Conservatoare – susținătoare a lui Grigore Sturza – să câștige teren devenea tot mai real.

Într-un moment de impas, într-o sală cunoscută astăzi drept „Sala Elefant” din Muzeul de Istorie Naturală din Iași, Nicolae Pisoski a preluat controlul.

Cu o voce fermă și cu revolverul la vedere, a închis ușile sălii și le-a spus deputaților naționaliști: „Dacă nu-l alegeți pe Cuza domn, vă tai pe toți aici!”, notează cei de la Adevărul.

Lascăr Rosetti, aliatul său, a închis ușile cu cheia, blocând orice cale de ieșire. Acțiunea nu era doar simbolică – era o demonstrație de voință și determinare.

Într-un climat tensionat, dar sub presiunea impusă de Pisoski, decizia a fost luată: Alexandru Ioan Cuza, un ofițer respectat și apropiat de Partida Națională, a fost desemnat candidatul Moldovei la domnie. Pe 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei. Momentul fusese salvat.

Vezi și: ”Nu se poate, Măria Ta, fiindcă se pierde țara!” Lascăr Catargiu, boierul politicii românești, l-a dat jos pe Cuza și l-a sprijinit pe viitorul rege Carol I

Călătoria către unificare și rolul lui Nicolae Pisoski

Pisoski nu s-a oprit aici. La scurt timp după votul din Moldova, acesta s-a urcat pe cal și a plecat în grabă spre București, cu scopul de a influența și Adunarea Electivă a Țării Românești. Istoricii spun că a ajuns chiar înaintea delegației oficiale moldovene, pregătind terenul pentru alegerea lui Cuza și în sud.

Pe 24 ianuarie 1859, presiunea publică, ingeniozitatea diplomaților și exemplul Moldovei au dus la alegerea lui Cuza și în Țara Românească. Astfel s-a realizat unirea de facto a celor două principate – Mica Unire – un pas esențial în drumul spre statul român modern.

În tot acest proces, Pisoski a fost permanent alături de Cuza. A devenit aghiotantul și omul de încredere al domnitorului, protejându-l și ajutându-l în momente dificile. Potrivit istoricilor, fără energia și loialitatea acestui militar discret, proiectul politic al unirii ar fi eșuat sau, în cel mai bun caz, ar fi fost mult întârziat.

Alexandru Ioan Cuza Foto colorizare: Jecinci/Facebook

„Moș Pisoi” a fost prieten, protector și apărător al lui Alexandru Ioan Cuza

Relația dintre Cuza și Pisoski a fost una profundă, întemeiată pe încredere și respect reciproc. Aghiotantul l-a urmat pe domnitor în toate călătoriile, l-a apărat în fața adversarilor politici, dar și în fața propriei impulsivități.

Istoricii botoșăneni relatează că Pisoski a intervenit ori de câte ori viața personală a lui Cuza risca să genereze scandaluri politice. Se spune că, în anumite situații, l-ar fi scos cu forța de la mesele de joc sau din compania unor femei, pentru a nu-i periclita imaginea publică.

Un episod anecdotic, dar cu valoare simbolică, vorbește despre modul în care Pisoski l-ar fi salvat pe Cuza din mâinile călugărilor de la Mănăstirea Vorona. Se pare că domnitorul, aflat într-o plimbare incognito, a fost reținut de stareț pentru că intrase pe domeniul mănăstirii fără înștiințare.

Pisoski, observând absența prelungită a domnitorului, a organizat rapid o cavalcadă de salvare. Indiferent de veridicitatea absolută a întâmplării, ea vorbește despre reputația lui Pisoski: loial, vigilent, capabil de reacție imediată.

„Moș Pisoi”, eroul din umbră al Micii Uniri de la 1859

Pisoski nu a fost doar un militar obedient sau un aghiotant devotat. În tinerețe, el s-a implicat activ în Revoluția de la 1848, fiind unul dintre acei boieri care au ales cauza poporului în locul privilegiilor. Avea 32 de ani, era instruit, cultivat și profund influențat de ideile progresiste europene.

Atunci când revoluția pașnică din Moldova, numită „revoluția poeților”, nu a produs reformele dorite, Pisoski a fost nevoit să se refugieze în Bucovina.

Acolo, la Cernăuți, și-a continuat activitatea revoluționară. Împreună cu alți militanți, încerca să organizeze acțiuni de trecere la luptă concretă, chiar și cu arme.

Scrisorile din acea vreme îl surprind ca pe un om care credea cu tărie că numai faptele pot schimba lumea. Revenit în Moldova în 1849, după detronarea lui Mihail Sturdza, Pisoski a reintrat în viața politică activă, continuând să lupte pentru idealurile modernizării și unirii.

Vezi și: Ion C. Brătianu, vizionar, revoluționar, patriot. ”Părintele” monarhiei românești l-a dat jos pe Cuza și ni l-a adus pe Carol I

Pisoski i-a fost alături lui Cuza și după ce domnitorul a fost dat jos de pe tron

Pisoski a rămas alături de Cuza până la sfârșitul domniei și chiar dincolo de aceasta. Cei doi își petreceau timpul împreună nu doar în timpul activităților oficiale, ci și în momente de destindere, la Palatul de la Ruginoasa, reședința preferată a domnitorului.

Acolo, departe de ochii lumii, cei doi foști camarazi de arme petreceau serile ca niște prieteni vechi, într-o atmosferă familiară.

Poetul Vasile Alecsandri, prieten și admirator al lui Pisoski încă din 1848, i-a dedicat chiar și o poezie în 1878. Îl numea cu afecțiune „Moș Pisoi”, un apelativ care reflecta simpatia și căldura cu care era privit acest personaj altminteri sobru și discret.

Versurile sale, pline de jovialitate și respect, rămân una dintre puținele mărturii scrise care recunosc meritele acestui erou din umbră.

Moștenirea uitată a unui om esențial pentru Unirea Principatelor

Deși a jucat un rol major în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza și, implicit, în realizarea Micii Uniri, Nicolae Pisoski a fost rareori amintit în paginile manualelor de istorie.

Poate tocmai pentru că nu a căutat niciodată recunoașterea, preferând să acționeze din convingere, nu din dorința de glorie personală. A fost, așa cum spunea istoricul Ionel Bejenariu, un militar care „își făcea datoria, nu strălucea în lumina reflectoarelor”.

Născut în 1816 la Botoșani, într-o familie boierească cu rădăcini poloneze, Pisoski a crescut cu un simț acut al onoarei și datoriei. A murit în anonimat, dar contribuția sa la istoria României este de necontestat. Fără el, Cuza nu ar fi ajuns domnitor. Fără el, unirea de la 1859 ar fi fost, poate, doar un vis amânat.

Povestea colonelului Nicolae Pisoski este lecția despre cum se scrie istoria nu doar de la tribună, ci și cu gesturi decisive, în momente critice. Este povestea unui om care a înțeles mai devreme decât alții că România putea fi construită doar prin curaj, unitate și acțiune.

Deși rar menționat, el rămâne un exemplu de patriotism necondiționat și de discreție eroică. România îi datorează mult lui Moș Pisoi, eroul din umbră al Micii Uniri.

Vezi și: Prințul Ion Ghica, prim-ministrul de viță nobilă al României. Cum a reușit ”comoara diplomatică a Europei” să elimine pirateria din Marea Egee și să-l dea jos pe Cuza