A refuzat să-l privească în ochi pe Stalin, după ce dictatorul i-a omorât tatăl și i-a exilat mama și fratele. Povestea celebrei Maia Plisețkaia, cea mai mare balerină a secolului XX

Pe 2 mai 2025 se împlinesc 10 ani de la moartea unei artiste a cărei existență a fost un amestec impresionant de geniu, suferință și curaj. Maia Plisețkaia, considerată cea mai mare balerină a Rusiei și una dintre cele mai importante figuri ale baletului mondial din secolul XX, s-a stins din viață la München, în 2015, la venerabila vârstă de 89 de ani. A murit în urma unui atac de cord, lăsând în urmă o moștenire artistică inegalabilă.

O viață închinată baletului și marcată de traumele regimului stalinist

Născută la Moscova, pe 20 noiembrie 1925, într-o familie evreiască profund implicată în viața culturală a vremii, Plisețkaia părea predestinată scenei. Mama sa, Rahil Messerer, a fost actriță de cinema, iar tatăl, Mihail Plisețki, funcționar înalt la Comisariatul pentru Comerț Exterior.

Dar copilăria Maiei a fost tulburată brutal de teroarea stalinistă. Tatăl a fost arestat în 1937 și executat un an mai târziu, iar mama deportată într-un lagăr din Kazahstan, acuzată de trădare, alături de alte soții ale așa-zișilor „dușmani ai poporului”.

După această dramă, micuța Maia a fost crescută de mătușa sa, Șulamit Messerer. Și tot atunci, dansul a devenit pentru ea nu doar o vocație, ci o formă de supraviețuire.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

A început cursurile de balet la doar nouă ani, sub îndrumarea reputatei Elisaveta Gerdt. La 11 ani urca deja pe scena Teatrului Balșoi, iar la 18 devenea solistă, statut pe care l-a menținut până în 1990.

Vezi și: A ”dansat” cu obuzele în brațe, a fugit de război și a pus bazele primei școli de balet de la noi din țară. Floria Capsali, prima mare balerină a României

Frica de Stalin și curajul de a-l înfrunta tăcut

În 1949, la vârsta de 24 de ani, Plisețkaia fusese aleasă să danseze în fața lui Stalin, la aniversarea a 70 de ani a dictatorului. Ironia tragică era că fusese invitată să performeze în onoarea omului care îi distrusese familia: tatăl fusese executat din ordinul lui, iar mama și fratele, deportați.

În autobiografia sa, „Eu, Maia Plisețkaia”, artista povestește că era paralizată de frică în fața liderului suprem. Privirea lui Stalin o înspăimânta profund, motiv pentru care a evitat să-l privească în ochi, inclusiv în momentul reverenței, o alegere care echivala cu o formă de sfidare mută într-o vreme când orice gest putea costa viața.

Maia nu s-a declarat niciodată deschis împotriva regimului, dar arta sa, plină de expresivitate și neconvențională pentru epoca sovietică, a fost un act de rezistență tăcută. De altfel, mulți ani nu a avut voie să călătorească în afara URSS, autoritățile temându-se că ar putea cere azil politic.

Marea balerină și coregrafă din Rusia, Maia Plisețkaia. Foto arhivă

A dansat pe cele mai mari scene ale lumii

Abia în 1959, după intervenția personală a lui Nikita Hrușciov, i s-a permis să iasă din țară. Debutul internațional a fost exploziv: primul său turneu în Statele Unite a fascinat publicul și critica deopotrivă. A urmat o avalanșă de invitații din toată lumea: Paris, Marsilia, Bruxelles. Faima sa a devenit globală.

Rolurile interpretate de Plisețkaia au rămas în istoria baletului: Myrtha din Giselle (1944), Raymonda (1945), Odette/Odile din Lacul lebedelor (1947), Kitri din Don Quixote (1950), Bacchante din Faust (1950), Laurencia (1956), The Stone Flower (1959) și Legend of Love (1965). A fost promovată ca prim-balerină a Teatrului Balșoi în 1960, depășind-o chiar pe celebra Galina Ulanova.

În 1958, s-a căsătorit cu compozitorul Rodion Shchedrin, alături de care a realizat spectacole remarcabile precum Carmen Suite (1967) și Anna Karenina (1972). A colaborat, de asemenea, cu mari coregrafi ai lumii, precum Roland Petit și Maurice Béjart.

Vezi și: Oleg Danovski, fondatorul primului teatru de balet din România. ”Sfinxul Slav” a fugit de acasă la 14 ani și a dormit pe bancă în Cișmigiu, până l-a luat Tănase la ”Cărăbuș”

Era urmărită de KGB, bănuită că ar fi spion britanic

În anii ’80, Plisețkaia a început să regizeze balet, semnând spectacolele The Seagull (1980) și Lady with a Dog (1985). A fost însă marginalizată de conducerea Balșoi-ului, care îi invidia succesul. Drept urmare, și-a îndreptat cariera către Occident, devenind director artistic al Operei din Roma și al Teatrului Liric din Madrid.

După căderea URSS, a rămas în străinătate, stabilindu-se la München în 1990. A fondat, împreună cu soțul ei, două organizații culturale în Germania și a continuat să formeze balerini prin intermediul Russian Imperial Ballet, creat la Moscova în 1994.

Tot în acel an, a publicat autobiografia sa, o carte sinceră și emoționantă, în care își povestea viața marcată de suferință, artă și luptă interioară. Cartea a fost publicată și în SUA, în 2001.

În pofida succesului și prestigiului internațional, Maia Plisețkaia a fost ținta unor acuzații bizare în timpul Războiului Rece. KGB-ul o suspecta că ar fi fost spion britanic, pe fondul unei presupuse relații cu diplomatul John Morgan.

În realitate, artista susținea că era o simplă relație platonică, documentată greșit de agenții sovietici. „Mă urmăreau non-stop, zi și noapte”, spunea ea.

Maia Plisețkaia, cea mai mare balerină a secolului XX. Foto arhivă

Cea mai importantă balerină a Rusiei și una dintre cele mai talentate dansatoare din toate timpurile

În 2008, la vârsta de 83 de ani, Plisețkaia a uimit din nou lumea dansului, urcând pe scenă la Festivalul Jardines de Cap Roig din Girona. Grația și forța sa de expresie rămăseseră intacte.

A primit zeci de distincții și onoruri: titlul de Artistă a Poporului în URSS (1959), Premiul Lenin (1964), titlul de Erou al Muncii Socialiste (1985), Ordinul „Pentru merite în fața Patriei”, Premiul Imperial al Japoniei, Legiunea de Onoare din Franța (2012), dar și titluri academice onorifice.

Plisețkaia a deținut cetățenie rusă, spaniolă și lituaniană, întruchipând prin cariera sa o punte între culturi și epoci. A fost prietenă apropiată cu personalități precum Leonard Bernstein, Marc Chagall, Arthur Rubinstein, John Steinbeck și chiar familia Kennedy.

A murit pe 2 mai 2015, la München. Potrivit dorinței exprimate în testament, a fost incinerată, iar cenușa urma să fie presărată deasupra Rusiei, împreună cu cea a soțului său, după moartea acestuia.

Maia Plisețkaia a fost mai mult decât o dansatoare genială. A fost o supraviețuitoare, o voce tăcută dar fermă împotriva totalitarismului, o femeie care a făcut din artă un mod de a transcende suferința.

Povestea ei este un simbol al rezistenței prin frumusețe și talent, iar moștenirea sa rămâne eternă în istoria baletului mondial.

Vezi și: ”O prea mare iubire ucide!” Irinel Liciu și-a pus capăt zilelor, pentru a-l urma pe Ștefan Augustin Doinaș în Infern