Istoria uitată a Bibliobuzului. Biblioteca pe roți din comunism care se plimba prin cartierele marilor orașe din România și le oferea copiilor accesul la povești nemuritoare
Astăzi, accesul la cărți este mai facil ca niciodată. Le putem cumpăra din librării sau citi online, iar bibliotecile sunt deschise tuturor. Însă nu a fost întotdeauna așa. În primele decenii ale comunismului, realitatea era complet diferită. În special în mediul rural, copiii nu aveau acces la cărți, biblioteci sau povești scrise. Lecturile lor veneau din poveștile spuse seara de bunici, din imaginația proprie sau din aventurile create de mințile lor curioase.
Copiii făceau rost de cărți în vremuri de restriște
În marile orașe, însă, autoritățile au găsit o soluție inedită pentru a răspândi cultura scrisă: bibliobuzul – o bibliotecă pe roți care ducea cărțile direct în cartiere, mai ales în cele periferice.
Această inițiativă a avut un impact profund asupra mai multor generații de copii, care au crescut citind aventuri clasice și literatură românească în paginile unor volume oferite gratuit de acest serviciu mobil.
Bibliobuzele au apărut în România începând cu anii ’60 și au funcționat intens în perioada ’70–’80. Inițial, câteva autobuze de transport călători au fost transformate în biblioteci ambulante.
Scaunele au fost eliminate, înlocuite cu rafturi pline de cărți, reviste și discuri. Exteriorul autobuzelor era colorat viu și inscripționat cu numele serviciului, atrăgând imediat atenția copiilor.
Biblioteca mobilă care aducea literatura aproape de oameni
În București, bibliobuzele au început să circule din 1974, deservind cartiere precum Berceni, Balta Albă, Drumul Taberei sau Grivița. În ele lucrau, de obicei, un șofer și o bibliotecară de la Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu“.
Vizitele acestor biblioteci mobile erau așteptate cu nerăbdare de copii și adolescenți, care își făceau abonamente și împrumutau volume clasice de aventură, poezie sau mitologie. Printre titlurile îndrăgite se numărau „Legendele Olimpului“, „Iliada“, „Odiseea“, „Cireșarii“ sau „Căpitan la 15 ani“.
Spre deosebire de zilele noastre, când împrumuturile se fac digital și sunt strict monitorizate, atunci fișele de împrumut erau simple, fără date personale elaborate.
Copiii împrumutau cărți cu ușurință, iar bibliobuzul revenea după o lună în același loc, pentru returul volumelor și noi împrumuturi. Atmosfera era una de încredere și respect pentru carte.
Amintirile celor care au crescut cu bibliobuzul
Mulți dintre cei care au copilărit în acea perioadă privesc cu nostalgie înapoi la bibliobuzul copilăriei lor. Unii își amintesc clar ziua în care acesta poposea în apropierea blocului sau a școlii.
Toma Vali a povestit, pentru Adevărul, cum, în fiecare joi, mergea la autobuzul parcat în fața complexului din fața Secției 13 de Miliție pentru a răsfoi volumele și a împrumuta cele mai interesante cărți.
Nu era nevoie decât de o legitimație, iar lectura continua până târziu în noapte, adesea la lumina unei lanterne, sub pătură.
Vasile Bodringa își amintește cu drag cum, alături de fratele său, stăteau în genunchi pe o băncuță din bibliobuz și priveau pe geam, fascinați de locul lor preferat. Interiorul era simplu, dar prietenos: scaune tapițate cu vinilin gri, rafturi bine organizate și un aer de liniște în care lectura prindea viață.
Pe forumuri și rețele de socializare, foștii utilizatori ai bibliobuzelor rememorează detalii precum culoarea vehiculului, adesea roșie, inscripțiile viu colorate și atmosfera prietenoasă dinăuntru. Mulți menționează că bibliobuzele nu erau DAC-uri obișnuite, ci autobuze modificate în atelierele ITB.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Istoria-uitata-a-Bibliobuzului.-Biblioteca-pe-roti-din-comunism-care-se-plimba-prin-cartierele-marilor-orase-din-Romania-si-le-oferea-copiilor-accesul-la-povesti-nemuritoare.jpg)
Bibliobuz. Foto arhivă Colectie Biblioteca Metropilitana
Bibliobuzele din Galați, un proiect de pionierat cultural
Dacă în Capitală bibliobuzele au circulat mai ales din 1974 până în 1992, Galațiul a fost un exemplu de pionierat în această inițiativă culturală.
Într-un oraș în plină dezvoltare industrială, cu un Combinat Siderurgic în expansiune, autoritățile locale au înțeles nevoia de educație și cultură. Astfel, în 1976, Biblioteca „V.A. Urechia“ a pus în circulație primul bibliobuz, inițial doar pe platforma combinatului, ca proiect experimental.
Succesul a fost rapid. În doar câteva luni, mii de volume au fost împrumutate, iar numărul cititorilor a crescut. În aprilie 1978, al doilea bibliobuz era deja în funcțiune, iar un al treilea se afla în pregătire.
Autobuzele erau dotate cu iluminat, încălzire și racordate la rețeaua electrică stradală, astfel încât puteau funcționa și în sezonul rece. Traseele, orele de funcționare și stațiile erau comunicate prin afișe, fluturași și articole în presa locală.
Ziarul „România Liberă“ din 27 decembrie 1976 relata entuziast despre acest demers: bibliobuzul poposea zilnic în opt puncte fixe din cartierele Dunărea, Țiglina III și Aeroport, deservind zone cu peste 75.000 de locuitori. În primele două luni de funcționare, distribuise deja 10.000 de volume către peste 1.000 de cititori.
Dispariția discretă a unui simbol cultural autohton
Din păcate, începând cu anii ’90, bibliobuzele au început să dispară treptat. Lipsa fondurilor, dezinteresul autorităților și apariția altor mijloace de acces la lectură – precum internetul și librăriile private – au dus la abandonarea acestui proiect.
În curtea Bibliotecii Metropolitane București de pe strada Take Ionescu mai puteau fi văzute până în anii ’90 trei autobuze Roman 111, numerotate de la 1 la 3. Încet-încet, acestea au fost scoase din uz, iar amintirea lor a rămas doar în poveștile celor care au avut privilegiul să le cunoască.
Astăzi, ideea de bibliotecă mobilă revine timid în peisajul cultural, mai ales prin inițiative ale ONG-urilor și proiecte educaționale pentru zonele defavorizate.
Totuși, bibliobuzul din comunism rămâne un simbol al unei epoci în care, în ciuda cenzurii și a penuriei, dragostea pentru carte găsea mereu o cale de a ajunge la oameni.
Un model care ar merita reînviat
Bibliobuzele au reprezentat mai mult decât un mijloc de transport al cărților. Ele au fost un liant social, o sursă de educație și cultură într-o perioadă dificilă. Au stimulat imaginația, au încurajat lectura și au creat comunități în jurul cărții.
Reintroducerea unui sistem modern de biblioteci mobile, adaptat timpurilor noastre, ar putea readuce lectura în viețile copiilor care nu au acces facil la biblioteci tradiționale.
Într-o lume dominată de ecrane, poate că o bibliotecă pe roți ar fi din nou binevenită. La fel ca altădată, poate nu neapărat într-un autobuz roșu cu vinilin gri, dar într-un vehicul plin de cărți și povești care să reaprindă gustul pentru lectură.