Trump „vrea și Vaticanul”. Cine este americanul care doreşte să fie noul Papă. Raymond Burke va intra în luptă cu Pietro Parolin

După moartea Papei Francisc I, survenită luni la vârsta de 88 de ani, Biserica Catolică se pregătește să aleagă un nou Suveran Pontif în următoarele 15-20 de zile. Papa Francisc, originar din Buenos Aires, a fost ales pe 13 martie 2013, devenind succesorul Papei Benedict al XVI-lea, care a demisionat – o decizie rară în istoria papalității.

Procesul de alegere al unui nou papă

De-a lungul secolelor, alegerea Papei s-a făcut din rândul cardinalilor – înalți prelați care îl consiliază pe Suveranul Pontif – chiar dacă, teoretic, orice bărbat botezat poate fi ales. După decesul unui papă, cardinalii sunt convocați la Vatican, iar conducerea temporară a Bisericii este preluată de Colegiul Cardinalilor, care se ocupă de administrarea treburilor curente.

Votul pentru alegerea noului papă are loc în celebra Capelă Sixtină, în condiții stricte de izolare totală – fără nicio legătură cu exteriorul. Cei aproximativ 120 de cardinali cu vârsta sub 80 de ani depun jurământul pe Biblie și încep seria de voturi pentru desemnarea viitorului Papă.

Rezultatul votului este semnalat prin binecunoscutul fum: alb, dacă s-a ajuns la un consens, sau negru, dacă nu a fost desemnat niciun succesor. Fumul este vizibil din Piața Sfântul Petru și a devenit un simbol iconic al tranziției papale.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Cine sunt favoriții pentru scaunul pontifical

Jean-Marc Aveline – opțiunea franceză. Printre numele intens vehiculate se află cardinalul Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia, creat cardinal de Papa Francisc în august 2022. Cu această ocazie, peste 300 de credincioși din Marsilia au fost prezenți la Roma.

Născut în Algeria în 1958, Aveline este preot din 1984 și s-a remarcat prin implicarea sa în problematica migrației – în linie cu viziunea Papei Francisc. Este licențiat în greacă, ebraică și teologie, și este considerat una dintre cele mai vizibile figuri ale clerului catolic francez la Vatican. De asemenea, Papa Francisc l-a vizitat personal la Marsilia în vara anului 2023, semn al relației strânse dintre cei doi.

Pietro Parolin – Cardinal Secretar de Stat

Trei cardinali italieni sunt considerați candidați cu șanse reale:

• Pietro Parolin (70 de ani), secretarul de stat al Vaticanului, este văzut drept „numărul doi” după Papă. Este un diplomat experimentat și un om echilibrat, capabil să medieze conflicte și să aplaneze tensiuni ideologice.
• Matteo Zuppi (69 de ani), arhiepiscop de Bologna, este un progresist cunoscut pentru implicarea sa în probleme sociale, inclusiv sprijinul pentru migranți și pentru comunitatea LGBTQ+. A fost trimisul special al Papei în misiuni delicate, cum ar fi cea din Ucraina.
• Pierbattista Pizzaballa (59 de ani), Patriarhul Latin al Ierusalimului, este un expert în Orientul Mijlociu și o voce importantă în sprijinul creștinilor din Gaza. Totuși, vârsta relativ tânără și profilul său regional ar putea fi obstacole în calea alegerii sale.

Un papă din Asia sau Africa?

Istoria Bisericii Catolice a cunoscut foarte puțini papi provenind din afara Europei. Ultimul papă asiatic a fost Grigore al III-lea, sirian, în secolul al VIII-lea, iar Biserica a mai avut trei papi africani – toți de origine berberă. Astăzi, există posibilitatea reală ca această tradiție să se schimbe. Printre candidați se numără:

• Luis Antonio Gokim Tagle (67 de ani) din Filipine, fost arhiepiscop de Manila, considerat apropiat ideologic de Papa Francisc. Este apreciat pentru carisma, simplitatea și prezența activă în mediul online, fiind numit „pastorul săracilor”.
• Robert Sarah (84 de ani) din Guineea, un reprezentant al aripii conservatoare a Bisericii, cunoscut pentru opoziția sa față de reformele lui Francisc, inclusiv în privința celibatului preoților și a liturghiei în limba latină. Deși retras oficial din 2021, este în continuare considerat „papabil”.
• Alte nume menționate includ Anders Arborelius (75 de ani), primul cardinal suedez, și Gerhard Müller, un opozant declarat al liniei reformiste a lui Francisc.

Raymond Leo Burke

Raymond Leo Burke: cardinalul american conservator

Născut pe 30 iunie 1948 în Richland Center, Wisconsin, Burke a fost hirotonit preot în 1975 de către Papa Paul al VI-lea. În 1995, Papa Ioan Paul al II-lea l-a consacrat episcop, iar în 2003 a fost numit arhiepiscop de St. Louis. În 2008, Papa Benedict al XVI-lea l-a numit prefect al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, cea mai înaltă instanță judiciară a Vaticanului, iar în 2010 l-a creat cardinal.​

Burke este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți experți în drept canonic ai Bisericii și este cunoscut pentru promovarea liturghiei tradiționale și a valorilor conservatoare.​

Cardinalul Burke a fost un critic vocal al Papei Francisc, exprimându-și dezacordul față de deschiderea acestuia către comunitatea LGBTQ+, față de abordarea divorțului și față de rolul femeilor în Biserică. În 2014, a fost înlocuit din funcția de prefect al Tribunalului Suprem și numit patron al Ordinului Suveran Militar de Malta, o poziție mai degrabă simbolică. În 2023, i-au fost retrase apartamentul și salariul acordate de Vatican, ca urmare a criticilor sale persistente la adresa Papei.​

Șansele lui Burke la papalitate

Deși este considerat un outsider în cursa pentru papalitate, Burke este susținut de o parte a aripii conservatoare a Bisericii. Fostul președinte american Donald Trump și-a exprimat sprijinul pentru Burke ca posibil succesor al Papei Francisc. Cu toate acestea, vârsta sa (76 de ani) și pozițiile sale rigide îl fac mai puțin probabil să fie ales, în special într-un conclav care pare să favorizeze candidați mai moderați sau progresiști.​

Cardinalul Raymond Burke rămâne o figură influentă și controversată în Biserica Catolică. Deși șansele sale de a deveni Papă sunt reduse, prezența sa în discuțiile despre succesiunea papală reflectă tensiunile existente între diferitele curente doctrinare din cadrul Bisericii.