”Nu se poate, Măria Ta, fiindcă se pierde țara!” Lascăr Catargiu, boierul politicii românești, l-a dat jos pe Cuza și l-a sprijinit pe viitorul rege Carol I

Pe 11 aprilie 2025 se împlinesc 126 de ani de la moartea lui Lascăr Catargiu, unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria modernă a României. Boier dintr-un neam vechi moldovenesc, politician de forță, artizan al echilibrului într-o epocă tulbure, Catargiu a fost nu doar martor, ci și actor principal în momentele-cheie ale secolului al XIX-lea: Unirea Principatelor, înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, instaurarea monarhiei și reformele ce au pus bazele statului român modern. A fost deopotrivă om al compromisului și al fermității, capabil să țină frâiele țării într-un timp în care echilibrul politic părea imposibil de atins.

Tânărul boier moldovean: începuturi și afirmare politică

Născut la Iași, la 1 noiembrie 1823, într-o familie boierească de prestigiu – neamul Catargiilor – Lascăr Catargiu s-a format într-un mediu în care responsabilitatea administrativă și preocuparea pentru soarta țării erau moștenite din tată în fiu.

A fost educat în pensioane particulare, unde a primit o instruire solidă în domeniile juridic, administrativ și politic. Primele funcții oficiale le ocupă încă din tinerețe: atașat la Ministerul de Interne, locțiitor de ispravnic la Huși, pârcălab de Neamț și apoi prefect al Iașului.

Asemenea multor tineri luminați ai epocii, Catargiu s-a implicat în mișcările revoluționare ale anului 1848, semnând Petiția-proclamațiune de la hotelul Petersburg din Iași, un document care cerea reforme democratice.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Acțiunea nu a rămas fără consecințe: în timpul domniei lui Mihail Sturdza, a fost exilat pe moșia sa din județul Neamț.

Revenirea sa în administrația publică a avut loc în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, perioadă în care ocupă din nou funcții importante – pârcălab la Covurlui, agă al Poliției Iași, iar din 1857 devine membru al Comitetului Electoral al Unirii și deputat în Divanul ad-hoc de la Iași.

În contextul efervescenței politice a momentului, numele său apare ca posibil domnitor al Moldovei, susținut de conservatori. Dar Catargiu va renunța în favoarea unui compromis istoric, candidatura colonelului Alexandru Ioan Cuza.

Vezi și: Drama eroului pașoptist C. A. Rosetti. Elena, fiica lui de numai trei ani, prima persoană înmormântată la Cimitirul Bellu

De la Unirea Principatelor Române la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza

După dubla alegere a lui Cuza, în ianuarie 1859, Catargiu își aduce contribuția la consolidarea noii realități politice, fiind membru al Comisiei Centrale de la Focșani și ministru de Interne în cabinetul moldovean al lui Manolache Epureanu.

Relațiile cu Cuza, însă, s-au deteriorat rapid. Catargiu, exponent al conservatorilor și al echilibrului politic, era profund nemulțumit de modul autoritar în care domnitorul înțelegea să guverneze.

Împreună cu liberalii radicali conduși de C.A. Rosetti, conservatorii formează celebra „monstruoasă coaliție” care îl va forța pe Cuza să abdice în februarie 1866. Este un moment critic în istoria României moderne, iar Lascăr Catargiu este una dintre figurile-cheie ale acestei răsturnări de regim.

După abdicare, este instituită o locotenență domnească, condusă de Catargiu, Nicolae Haralambie și Nicolae Golescu, menită să asigure tranziția și stabilitatea. Această structură pregătește terenul pentru aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern, moment de cotitură în istoria politică a României.

L-a convins pe Principele Carol I să nu renunțe la tronul României

Instalarea lui Carol I nu a fost lipsită de tensiuni. În 1866, Catargiu este desemnat să formeze primul guvern sub noua domnie, între 11 mai și 13 iulie, perioadă în care este adoptată și prima Constituție modernă a României, prin care se instituie monarhia constituțională.

Ani mai târziu, în timpul crizei dinastice, când Carol I, epuizat de jocurile politice și atacurile liberale, era pe punctul de a abdica, Lascăr Catargiu salvează din nou țara. Legenda consemnează vorbele sale adresate principelui:

„Aiasta nu se poate, Măria Ta, fiindcă se pierde țara”. Și, într-adevăr, Carol I rămâne pe tron, iar Catargiu este chemat din nou să guverneze.

Guvernul său din perioada 1871–1876 este primul guvern stabil al țării, reușind să ducă la capăt un mandat complet de patru ani.

În acest interval, Catargiu pune bazele unei administrații eficiente: înființează Jandarmeria rurală, reorganizează serviciile de pașapoarte, introduce comisari speciali în gări și înființează Serviciul fotografic – primul serviciu de identificare din România.

Vezi și: 26 martie 1881, ziua memorabilă în care domnitorul Carol I a devenit primul rege al României: ”Totul pentru țară, nimic pentru mine!” 

Lascăr Catargiu a creat Monstruoasa Coaliție alături de C.A. Rosetti și Ion C. Bratianu. Foto arhivă

Reformator și vizionar al statului modern

Activitatea lui Lascăr Catargiu a fost remarcabilă și în plan economic. În timpul mandatelor sale de prim-ministru, a stabilizat finanțele țării, a introdus monopolul tutunului și taxa de timbru pe băuturile spirtoase, și a anulat concesiunea Strousberg, una dintre cele mai controversate afaceri feroviare ale secolului XIX.

A sprijinit agricultura, prin înființarea Băncii Agricole și prin adoptarea legii creditului agricol în 1892, iar în 1894 pune bazele conservării monumentelor istorice, un domeniu ignorat până atunci.

Politician pragmatic, Catargiu a fost fondatorul Partidului Conservator în 1880, alături de alți 88 de lideri, și președinte al acestuia până la sfârșitul vieții.

A militat pentru stabilitate și echilibru, și a fost un oponent ferm al liberalismului excesiv. În perioada guvernării liberale, conduce „Opoziția Unită”, iar în 1884 realizează fuziunea cu Partidul Liberalilor Sinceri, dând naștere Partidului Liberal Conservator.

Ultima sa mare contribuție în plan guvernamental o reprezintă cel de-al patrulea mandat de prim-ministru, între 1891–1895, perioadă în care a continuat seria de reforme economice și administrative esențiale.

Unul dintre cei mai străluciți politicieni ai poporului român

Lascăr Catargiu a încetat din viață la 30 martie 1899, la București, la vârsta de 75 de ani, după o viață trăită sub semnul datoriei. A fost unul dintre ultimii mari boieri ai politicii românești, un om care a știut să țină în echilibru interesele conservatoare cu nevoile modernizării.

A fost o punte între epoca domniilor fanariote și cea a regilor constituționali, între moșia boierească și administrația modernă.

Moștenirea lui nu constă doar în instituțiile pe care le-a fondat sau în legile pe care le-a promovat, ci și în stabilitatea politică pe care a știut să o impună într-un context adesea haotic.

Rămas fidel valorilor conservatoare, dar și deschis reformelor necesare, Lascăr Catargiu rămâne una dintre cele mai solide figuri din istoria politică a României.

A fost omul care l-a dat jos pe Cuza, dar și cel care l-a convins pe Carol să rămână. A fost vocea rațiunii în clipe de cumpănă, omul care a rostit cuvintele ce au salvat un regat: „Aiasta nu se poate, Măria Ta, fiindcă se pierde țara!”

Vezi și: Primul asasinat politic din istoria României. Barbu Catargiu, premierul ucis mișelește de către un anonim