Biblia, confirmată de arheologie? Dovezi despre moartea regelui Iosia, strămoșul lui Iisus

Unul dintre cele mai fascinante episoade biblice, considerat multă vreme o simplă poveste religioasă fără suport istoric, tocmai a primit o confirmare surprinzătoare din partea științei. Regele Iosia, menționat în Vechiul Testament ca un conducător drept și devotat lui Yahweh, este astăzi în centrul unei descoperiri arheologice spectaculoase. Potrivit unui studiu recent publicat și citat de The Telegraph, cercetătorii israelieni cred că au găsit locul exact unde acest rege, strămoș al lui Iisus Hristos conform Evangheliei după Matei, ar fi fost ucis de faraonul egiptean Necho al II-lea.

Săpăturile recente efectuate la Tel Megiddo, un sit arheologic aflat în nordul Israelului, au scos la iveală dovezi ale unei prezențe egiptene în zonă la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. Aici, într-o clădire masivă de natură administrativă, arheologii au descoperit un număr mare de vase ceramice provenite din Egipt și Grecia, ceea ce indică nu doar o influență străină, ci și o posibilă garnizoană militară egipteană, scrie The Telegraph.

Această dovadă materială vine să susțină relatările biblice despre moartea lui Iosia – un eveniment încărcat de semnificație religioasă și istorică, care până acum nu avea nicio confirmare fizică. Descoperirea este cu atât mai valoroasă cu cât, în lipsa unor izvoare extrabiblice, existența lui Iosia era acceptată de istorici mai mult prin consens decât prin dovezi solide.

Legătura dintre Iosia și genealogia lui Iisus

Regele Iosia nu este doar un personaj marcant al Vechiului Testament – el joacă un rol esențial și în Noul Testament, fiind menționat în genealogia lui Iisus Hristos, potrivit Evangheliei după Matei. Astfel, această descoperire arheologică are o dublă valoare: istorică și teologică.

În Biblie, Iosia este descris ca un reformator religios care a renunțat la toate cultele idolatre și a readus poporul la venerarea exclusivă a lui Yahweh. Potrivit Cărții Regilor, el a distrus sanctuarele păgâne și a reînnoit legământul poporului cu Dumnezeu. Moartea sa, consemnată în două versiuni ușor diferite – în Cartea Regilor și în Cartea Cronicilor – are loc la Megiddo, într-o confruntare cu egiptenii.

În plus, scrierile profetice ale lui Ezechiel și Ieremia sugerează că, pe lângă egipteni, și alte popoare – precum lydienii din vestul Anatoliei – ar fi fost implicate în evenimentele tragice din jurul morții lui Iosia. Noile descoperiri de la Megiddo, inclusiv ceramica grecească, pot susține ipoteza că în zonă existau mercenari greci în slujba Egiptului, oferind un context și mai complex acestui episod istoric.

Tel Megiddo, locul în care mitul și istoria se întâlnesc

Tel Megiddo este deja cunoscut pasionaților de istorie și religie, fiind identificat în Apocalipsa după Ioan drept locul bătăliei finale dintre bine și rău – Armageddon. Faptul că aici a fost găsit locul posibil al morții lui Iosia adaugă o nouă dimensiune acestui sit, care devine un punct esențial în înțelegerea relației dintre istoria biblică și realitatea arheologică.

Assaf Kleiman, cercetător la Universitatea Ben Gurion din Beersheba și coautor al studiului, a declarat că descoperirile au fost o „mare surpriză”.

„Am găsit rămășițele unei structuri mari, datate în jurul anului 600 î.Hr., și numeroase vase importate, în special din Egipt și Grecia. Acestea confirmă existența unei prezențe egiptene semnificative în zonă, exact în perioada în care Biblia spune că a fost ucis Iosia”, a explicat el.

Această suprapunere între relatarea biblică și descoperirea arheologică deschide noi perspective în studiul istoriei antice a Israelului. De asemenea, ea reînvie dezbaterile despre cât de mult din conținutul Bibliei poate fi considerat istoric verificabil și ce parte rămâne în sfera credinței.

Această descoperire despre regele Iosia este un reminder că multe dintre poveștile biblice, considerate de unii mituri sau simple tradiții religioase, pot avea un fundament istoric solid. Arheologia continuă să aducă la lumină fragmente uitate din trecut care ne ajută să înțelegem mai bine nu doar originile religiei, ci și contextul geopolitic al unor vremuri îndepărtate.