Românca Genica Athanasiou, actrița care a înghenuncheat avangarda Parisului. A mâncat ”pe cartelă”, a refuzat să se căsătorească și a devenit muza lui Antonin Artaud

Génica Athanasiou a fost una dintre cele mai fascinante personalități ale teatrului avangardist francez, iar povestea sa este o călătorie de curaj, perseverență și dedicare totală pentru artă. Născută la 3 ianuarie 1897 în București, ea a cucerit Parisul și a lăsat o amprentă adâncă asupra culturii franceze, devenind o muze pentru dramaturgul Antonin Artaud și o prezență enigmatică în cercurile boemei pariziene.

Născută Eugenia Tănase, era fluentă în greacă, română și franceză încă din copilărie

Génica Athanasiou s-a născut într-o familie modestă din București, pe strada Uranus nr. 15, în cartierul ce se va șterge rapid de pe harta orașului din cauza demolărilor regimului comunist.

Tatăl său, Gheorghe Tănase, de origine albaneză și posibil grecească, era un comerciant, iar mama, Ecaterina, provenea dintr-o familie de țărani din Buziaș, în regiunea Banatului.

Familia Tănase era una de condiție burgheză modestă, formată din cinci copii, iar Genica având o soră geamănă pe nume Profira.

Horoscop 7 decembrie 2025. O zodie se confruntă cu tensiuni în familie

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

Viața familiei Tănase era marcată de un echilibru fragil între un mediu artistic și unul de realitate dură, care își lăsa amprenta asupra copilăriei tinerei Eugenia (cum era cunoscută acasă). Genica s-a distins de la o vârstă fragedă printr-o fire visătoare și un talent nativ pentru poezie și teatru.

Educația sa a fost una aleasă, familia sa încurajând-o să învețe mai multe limbi, iar ea ajungea să vorbească fluent greaca, româna și franceza.

Adolescența sa a fost influențată de un București cosmopolit, dar și de incertitudinea și dramele primului război mondial. Deși conflictele și pierderile și-au lăsat amprenta asupra tinerei, visul său de a deveni actriță a rămas neschimbat.

Căutarea unui vis, marea fugă spre Paris

În ciuda opoziției părinților, care o vedeau căsătorită într-un mediu respectabil, Genica a luptat pentru independența sa și pentru visul de a cuceri scenele teatrale ale lumii.

După Marea Unire din 1918 și redeschiderea Conservatorului de Artă Dramatică, ea a fost admisă și, cu toate că părinții îi propuseseră un viitor liniștit, ea s-a decis să-și urmeze calea artistică.

Însă dorința de a pleca în Franța, țara considerată „Parisul-Mamă” al artei, a devenit tot mai puternică. În 1919, cu toate că familia i-a pus obstacole, Genica a părăsit România și a ajuns la Paris, fără economii și cu doar visuri mari în bagaj.

Acolo, viața nu i-a fost ușoară. În primăvara anului 1920, Genica s-a înscris la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, unde l-a avut ca profesor pe Paul Mounet, un mare tragedian al vremii.

Totuși, atracția ei pentru un teatru mai liber și mai avangardist a dus-o la Teatrul Comédie-Montaigne al lui Firmin Géemier și la Jacques Copeau, un al cărui stil inovativ și modern i-a răspuns perfect aspirațiilor.

La Comédie-Montaigne, Genica a început să învețe cum să se elibereze de constrângerile teatrului clasic și cum să-și exprime adevărata natură artistică.

Vezi și: A înființat mișcarea Dada și a insistat să pună România pe harta artei internaționale. Povestea românului de geniu, Tristan Tzara VIDEO

Conformarea la avangarda pariziană și întâlnirea cu Antonin Artaud

În perioada interbelică, teatrul francez a cunoscut o veritabilă revoluție, iar Genica Athanasiou a devenit una dintre figurile centrale ale acestei mișcări.

În ciuda începuturilor modeste, Eugenia Tănase a reușit să se impună pe scenele pariziene, fiind apreciată pentru talentul său rar și pentru abilitatea de a exprima cu o intensitate copleșitoare emoțiile personajelor sale.

Printre cei care au remarcat-o a fost dramaturgul și teoreticianul Antonin Artaud, una dintre cele mai influente personalități ale teatrului avangardist din secolul XX.

Artaud, cunoscut pentru viziunea sa radicală asupra teatrului și pentru dorința de a-l elibera de convențiile tradiționale, a găsit în Genica o adevărată muză.

Aceasta nu era doar o actriță excepțională, dar și un spirit care înțelegea și susținea viziunea sa despre un teatru care să „frizeze” limitele convenționalului și să vorbească direct publicului printr-o limbă viscerală și pură.

Întâlnirea lor a fost una esențială nu doar pentru carierele lor, dar și pentru istoria teatrului francez. Genica a înțeles și a adoptat cu toată ființa sa principiile lui Artaud despre „teatrul total”, în care actul artistic devine o experiență transcedentală, o punte între actor și spectator, fără nicio barieră convențională.

Artaud i-a încredințat Genicăi roluri care o scoteau din zona confortului clasic și o aduceau într-o lumină complet nouă, iar Genica, cu talentul și dedicarea ei, a răspuns acestei provocări.

Actrița de avangardă Genica Athanasiou. Foto arhivă

Succesul pe ecranele de cinema și în teatru

De-a lungul celor patru decenii de carieră, Genica Athanasiou a cucerit nu doar scenele, ci și cinematograful francez.

A jucat în numeroase filme celebre, precum Le Comte Kostia (1925), La Coquille et le Clergyman (1926), Maldone (1928) și La Merveilleuse Vie de Jeanne d’Arc (1929), lucrări ce reflectau excelența cinematografică a vremii și în care Genica a reușit să își pună amprenta unică.

Cu toate acestea, succesul ei pe ecrane nu a eclipsat dragostea sa pentru teatrul viu, care rămânea un spațiu sacru pentru actrița româncă.

Printre rolurile celebre din cariera sa de pe scenă se numără producții remarcabile, precum Antigona lui Sofocle (1922) sau Hedda Gabler de Ibsen (1956).

De asemenea, talentata româncă a jucat într-o gamă variată de spectacole, de la tragedii grecești, la drame moderne, aducând fiecare personaj la viață cu o energie și o forță rar întâlnite.

Vezi și: Românca ce le-a încercat pe toate, de la circ, la yoga, la gimnastică artistică: l-a convins pe Brâncuși să-i facă costume de scenă, iar Franța îi ține amintirea la loc de cinste

Génica Athanasiou, un adevărat simbol al avangardei franceze

Génica Athanasiou a continuat să fie o prezență importantă în cultura franceză până în ultima parte a vieții sale, lăsând în urmă o carieră impresionantă, ce a influențat numeroși actori și regizori.

A devenit simbolul unei perioade în care teatrul și cinematograful erau privite ca forme de artă capabile să schimbe percepțiile și să provoace audiența.

A murit pe 13 iulie 1966, la Lagny-sur-Marne, lăsând în urmă o carieră ce nu a fost niciodată cu adevărat înțeleasă la dimensiunile sale complete în România, dar care în Franța a devenit legendă.

Până în ziua de azi, moștenirea ei continuă să inspire actori și iubitori ai teatrului, iar numele său rămâne legat de teatrul avangardist și de ideile radicale care au transformat pentru totdeauna arta dramatică.

Astfel, povestea Genicăi Athanasiou este una de curaj, de luptă pentru visurile sale și de dedicare totală față de arta dramatică. Teatrul francez îi datorează multe, iar actrița româncă rămâne un simbol al unei epoci în care teatrul s-a transformat într-o experiență profundă și eliberatoare.

Vezi și: Urmuz, profetul absurdului. La 40 de ani, scriitorul român s-a împușcat în cap, într-o grădină publică din București