Rămas orfan de tată în copilărie, a ”fugit” de artă până când l-a cunoscut pe Nicolae Grigorescu. Povestea lui Gheorghe Petrașcu, boierul picturii românești

Gheorghe Petrașcu nu are nevoie de niciun fel de introducere, fiind unul dintre cei mai mari pictori ai neamului românesc și unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX în România. A fost renumit pentru peisajele sale, naturile statice și interioarele pline de atmosferă, realizate într-un stil ce îmbină realismul cu influențe impresioniste și postimpresioniste.

Orfan de tată, a dat la ”real” și a fugit de pictură până la facultate

”Iorgu”, așa cum era alintat de cei din familie, s-a născut pe 20 noiembrie 1872, în Tecuci, într-o familie înstărită. Tatăl său, Dimitrie Petrașcu, era magistrat, iar mama sa, Elena, provenea dintr-o familie de boieri moldoveni.

A crescut într-un mediu educat, însă și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, ceea ce l-a făcut să fie influențat profund de frații săi mai mari.

Deși a avut o înclinație timpurie către desen, inițial a fost ezitant în alegerea unei cariere artistice. În copilărie, obișnuia să deseneze și să picteze pe hârtie orice îi capta atenția, demonstrând o sensibilitate artistică remarcabilă încă de la o vârstă fragedă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Prietenia cu Nicolae Grigorescu și debutul artistic al lui Gheorghe Petrașcu

La îndemnul familiei, Petrașcu a urmat cursurile Facultății de Științe Naturale din București, dar pasiunea pentru pictură l-a determinat să se înscrie la Școala de Belle-Arte.

Acolo a fost remarcat de Nicolae Grigorescu, care i-a încurajat talentul și l-a sfătuit să își continue studiile în străinătate. Cu sprijinul unei burse, a ajuns la Paris în 1899, unde a studiat la Academia Julian, sub îndrumarea profesorilor Jean-Paul Laurens și Benjamin Constant.

Contactul cu atmosfera artistică pariziană a fost esențial în dezvoltarea sa, oferindu-i acces la marile galerii și expoziții internaționale.

A studiat intens tehnica marilor maeștri, iar în această perioadă și-a conturat stilul propriu, îmbinând elemente impresioniste cu o viziune personală asupra luminii și culorii.

Vezi și: De la „Ţărani în barcă” la „Înmormântarea la ţară”. Povestea incredibilă a lui Camil Ressu, cel mai ”scump” pictor român

A călătorit prin toată Europa, inspirându-se din operele marilor pictori străini

După finalizarea studiilor, Gheorghe Petrașcu a călătorit intens prin Europa, vizitând Franța, Italia, Spania, Anglia și Germania. Aceste călătorii au influențat profund stilul său, care combină elemente din impresionism, postimpresionism și realism.

Peisajele marine, natura statică și interioarele sunt teme recurente în opera sa, fiind admirat pentru modul în care surprinde atmosfera și lumina.

În Spania, a fost fascinat de operele lui Velázquez și Goya, iar în Italia, a studiat în detaliu lucrările renascentiste. Aceste influențe au contribuit la rafinarea tehnicii sale, făcându-l unul dintre cei mai apreciați pictori români ai epocii sale.

Mariajul cu Lucreția Marinescu, muza și iubirea vieții sale

În 1909, Gheorghe Petrașcu s-a căsătorit cu Lucreția Marinescu, o femeie cultivată, care i-a fost alături întreaga viață. Cei doi au avut o relație stabilă și profundă, Lucreția devenind nu doar partenera sa de viață, ci și un sprijin constant în cariera sa artistică.

De-a lungul anilor, au locuit atât în București, cât și la Târgoviște, unde artistul și-a amenajat un atelier în casa lor. Viața lor personală era marcată de o atmosferă calmă și echilibrată, în care Petrașcu găsea inspirație pentru creațiile sale.

Deși nu au avut copii, căsnicia lor a fost una armonioasă, iar Lucreția a fost mereu prezentă la evenimentele și expozițiile soțului său.

În timpul războiului și al dificultăților economice, ea a fost sprijinul său principal, ajutându-l să își mențină echilibrul și să continue să picteze.

Se spune că soția pictorului, Lucreția, avea o fire blândă și înțelegătoare, oferindu-i artistului liniștea necesară pentru a-și urma pasiunea. În corespondența lor, Petrașcu îi mărturisea deseori recunoștința pentru devotamentul și răbdarea ei.

Vezi și: Pictorul copiilor, maltratat de propriii părinți. Geniul și patimile marelui Nicolae Tonitza

A fost decorat cu Legiunea de Onoare în Franța și a devenit membru al Academiei Române în 1936

Gheorghe Petrașcu a devenit unul dintre cei mai respectați pictori români, expunând în țară și în străinătate. A participat la Bienala de la Veneția și la expoziții importante din Paris, Barcelona și Amsterdam.

A fost decorat cu Legiunea de Onoare în Franța și a devenit membru al Academiei Române în 1936. În România, lucrările sale erau apreciate de colecționari și critici de artă, iar muzeele i-au dedicat expoziții speciale.

Criticii au remarcat originalitatea sa, contrastul dintre lumina și umbra din picturile sale, precum și măiestria cu care reda peisajele și interioarele.

De-a lungul carierei, a susținut și alți artiști români, promovând arta autentică și sprijinind tinerii pictori aflați la început de drum. A fost un mentor discret, dar influent, în peisajul artistic românesc, având un impact semnificativ asupra generațiilor viitoare.

Ultimii ani și moștenirea artistică

După 1942, sănătatea sa s-a deteriorat, iar artistul s-a retras treptat din viața publică. Cu toate acestea, a continuat să lucreze în atelierul său din Târgoviște, unde a pictat până în ultimele zile ale vieții sale.

A încetat din viață pe 1 mai 1949, lăsând în urmă o operă impresionantă, apreciată atât în România, cât și în străinătate.

După moartea sa, soția sa, Lucreția, a rămas singură, dar a continuat să promoveze opera lui Petrașcu, organizând expoziții și păstrându-i vie memoria.

Vezi și: Theodor Aman, cel mai romantic pictor al poporului român. Mentorul lui Ștefan Luchian, ”părintele” artei moderne românești

Casa-atelier din Târgoviște și memoria unuia dintre cei mai talentați pictori români

Casa în care Gheorghe Petrașcu a trăit și creat a fost transformată într-un muzeu, păstrând vie memoria sa. De-a lungul anilor, i-au fost dedicate expoziții retrospective și evenimente comemorative, iar în 2022, Banca Națională a României a emis o monedă aniversară în onoarea sa.

Astăzi, picturile sale sunt extrem de apreciate, multe dintre ele fiind licitate la prețuri semnificative, ceea ce confirmă valoarea artistică incontestabilă a operei sale.

Fiecare tablou semnat de Gheorghe Petrașcu poartă amprenta unui artist care a reușit să redea esența luminii și a emoției în fiecare detaliu al lucrărilor sale.

Moștenirea sa rămâne un reper fundamental în arta românească, iar operele sale continuă să inspire și să fascineze generații întregi de iubitori de artă.