Al treilea frate Minovici. Povestea lui Ștefan, faimosul chimist care a devenit pionierul farmaciei românești

Ștefan Minovici s-a născut la 18 iulie 1867 în Râmnicu Sărat, fiind al șaselea copil al soților Ștefan și Sofia Minovici. Familia sa, de origine aromână, a fost binecuvântată cu numeroși copii, printre care și frații săi mai cunoscuți, Mina și Nicolae Minovici. În ciuda dificultăților materiale, familia a pus un accent deosebit pe educație și formarea profesională a copiilor.

Familia care a schimbat, revoluționat și modernizat România

Ștefan Minovici s-a născut la 18 iulie 1867, în Râmnicu Sărat, într-o familie de origine aromână, fiind cel de-al șaselea copil al soților Ștefan și Sofia Minovici.

Frații săi, printre care Mina și Nicolae Minovici, au devenit, la rândul lor, personalități marcante ale științei și medicinei românești. Într-un context economic dificil, familia Minovici a pus accent pe educația copiilor, iar Ștefan nu a făcut excepție.

În 1875, la vârsta de opt ani, a fost trimis la unchii săi din Brăila pentru a-și continua studiile. Un an mai târziu, tatăl său a murit, iar întreaga familie a fost nevoită să se mute la Brăila.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Greutățile financiare l-au determinat pe tânărul Ștefan să muncească încă din copilărie, inclusiv ca paracliser, însă nu și-a abandonat educația. După absolvirea școlii primare, s-a înscris la gimnaziul din Brăila, unde a urmat trei clase.

În 1882, familia s-a mutat la București, unde fratele său mai mare, Mina Minovici, începuse să aibă o situație materială mai stabilă. Ștefan și fratele său Nicolae s-au înscris la Liceul „Sfântul Sava”, pe care Ștefan l-a absolvit în 1887. Urmând sfatul lui Mina, a ales să studieze chimia și fizica.

Vezi și: Celebrul medic român care s-a spânzurat de 12 ori din dragoste pentru știință. Povestea extraordinară a doctorului Nicolae Minovici

Studiile universitare și debutul în carieră

În toamna anului 1887, Ștefan Minovici s-a înscris la Facultatea de Științe din cadrul Universității din București. A fost remarcat de profesorul Constantin I. Istrati, care l-a recomandat ca preparator la cursurile de fizică și chimie ale Liceului „Sfântul Sava”.

A absolvit facultatea în 1893, ca șef de promoție, iar profesorul Alexe Marin l-a susținut pentru a deveni asistent la Catedra de Chimie Organică.

În această perioadă, Minovici și-a publicat prima lucrare științifică, „Obținerea eterilor fenilsulfonici ai fenolului trihalogenat”, în „Buletinul Societății de Științe Fizice”.

Aceasta i-a confirmat talentul și pasiunea pentru cercetarea chimică, deschizându-i drumul spre o carieră academică remarcabilă.

Doctoratul și experiența în laboratoarele din Berlin

În 1894, Minovici a plecat la Berlin, unde s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universității „Friedrich Wilhelm – Humboldt”.

A lucrat în laboratoarele unor mari profesori, printre care Emil Fischer, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1902. Fischer l-a angajat ca asistent la Institutul „Kaiser Wilhelm”, unde Minovici a organizat lucrările practice de chimie analitică.

A lucrat la teza sa de doctorat între 1895 și 1897, studiind compuși aromatici oxazolici și imidazolici. Lucrarea sa, „Ueber einige aromatische Oxazole und Imidazole”, a fost publicată în Germania și citată în numeroase tratate de specialitate, consolidându-i reputația de chimist.

Vezi și: Prima ambulanță din România: Datorită lui, românii au primit o șansă la viață. Cine a fost Nicolae Minovici [VIDEO]

Întoarcerea în România și fondarea învățământului farmaceutic

În timpul studiilor sale la Berlin, Catedra de Chimie Analitică a Școlii Superioare de Farmacie din București a devenit vacantă după decesul profesorului Ion Radian.

În 1896, Minovici a câștigat concursul pentru acest post și a revenit în țară, preluând conducerea catedrei. Chiar dacă nu era farmacist de profesie, Minovici a reformat structura învățământului farmaceutic, introducând metode moderne de predare și cercetare.

A organizat laboratorul catedrei după modelul german, dotându-l cu echipamente de ultimă generație. Eforturile sale au durat zece ani, timp în care a obținut un spațiu corespunzător pentru cursuri, bibliotecă și săli de laborator dedicate analizelor cantitative și calitative, toxicologiei și spectroscopiei.

În 1923, datorită inițiativei sale, a fost înființată Facultatea de Farmacie, separată de Facultatea de Medicină și Facultatea de Științe. Minovici a fost primul decan al noii facultăți, consolidându-i statutul în sistemul educațional românesc.

Frații Mina, Nicolae și Ștefan Minovici. Foto arhivă

Implicarea în asociații profesionale și publicații științifice

În 1899, Minovici a fondat Asociația Generală a Corpului Farmaceutic din România și a lansat „Buletinul de Farmacie și Chimie din România”, care a devenit mai târziu „Buletinul de Chimie”, publicație ce a apărut până în 1919.

Aceste inițiative au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării științelor chimice și farmaceutice din România.

În 1914, a fondat Societatea de Chimie, iar în 1924 a organizat, la Sinaia, primul Congres Național de Chimie, eveniment care a continuat până în 1936. A fost, de asemenea, membru fondator al Asociației Generale a Chimiștilor din România.

Contribuțiile științifice și recunoașterea internațională

Cercetările lui Minovici în chimia analitică, chimia organică și toxicologie au fost revoluționare. A elaborat peste 100 de lucrări științifice, contribuind la dezvoltarea medicinei legale și criminalisticii. A inventat un aparat pentru separarea cernelurilor aplicate în tehnica fotografiei, folosit în cercetările criminalistice.

A studiat prezența arsenicului și mercurului în organe, reacția cu picrotoxină, evaluarea calitativă a sângelui și metabolismul colesterolului. În 1927, a susținut la Collège de France, la Paris, o conferință despre colesterol, iar în 1935, a prezentat studiul său privind originea colesterolului în organismul animal.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1926, iar în 1932 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Facultății de Farmacie. A fost decorat cu „Medalia Lavoisier” a Societății de Chimie din Franța și „Medalia Pasteur” a Societății de Chimie Biologică.

Vezi și: Școlită la Paris și Zurich, a fondat primele creșe și cămine pentru copii de la noi din țară și a îngrijit soldații din Primul Război Mondial. Maria Cutzarida Crățunescu, prima femeie medic din România

Moartea și moștenirea științifică a lui Ștefan Minovici

În 1935, Ștefan Minovici a murit, lăsând un testament în care cerea ca înmormântarea sa să fie cât mai simplă, fără discursuri, flori sau doliu. Asemenea fratelui său Mina, a preferat discreția și modestia chiar și în ultimul său drum.

Moștenirea sa în chimie și farmacie este una durabilă. A contribuit la modernizarea învățământului farmaceutic din România, a creat instituții esențiale pentru cercetare și a reprezentat țara la nivel internațional în domeniul chimiei.

Frații Minovici au schimbat fundamental peisajul științific românesc, iar Ștefan Minovici rămâne un pionier incontestabil al chimiei și farmaciei românești.