Masacrul de la Bartolomeu, ”Tranșeea Morții” de la Brașov: 250 de soldați români, uciși de trupele germane în Primul Război Mondial. Comuniștii au turnat o șosea peste osemintele lor

Primul Război Mondial a fost o perioadă de mari suferințe pentru România, o țară prinsă între marile puteri ale Europei și supusă unor atacuri brutale. Una dintre cele mai tragice episoade ale acestei conflagrații s-a petrecut în noaptea de 10 octombrie 1916, la Gara Bartolomeu din Brașov, unde 250 de soldați români, rămași fără muniție, au fost măcelăriți de trupele germano-ungare. Acest masacru a rămas în istorie ca un act de o cruzime inimaginabilă, iar peste ani, amintirea lui a fost ștearsă nu doar de timp, ci și de autoritățile comuniste care au acoperit osemintele eroilor cu o șosea.

Cucerirea și pierderea Brașovului la scurt timp de la intrarea României în Primul Război Mondial

România a intrat în război pe 27 august 1916, alăturându-se Antantei și sperând să elibereze Transilvania de sub dominația austro-ungară.  La scurt timp, trupele române au înaintat rapid în teritoriu, reușind să cucerească Brașovul.

În urma acestei victorii inițiale, Ghiță Băiulescu a fost numit primar al orașului, consolidând autoritatea românească în zonă.

Însă bucuria a fost de scurtă durată. Trupele germano-austro-ungare și-au regrupat forțele și au lansat un contraatac devastator, recucerind orașul la începutul lunii octombrie.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Luptele au fost deosebit de intense, iar soldații români, slab echipați și fără un suport logistic corespunzător, au fost nevoiți să lupte din poziții dezavantajoase.

Vezi și: Generalul Paul Teodorescu, ”cavalerul fără de teamă si fără de prihană” al României. I-a refuzat pe Carol al II-lea și Ion Antonescu, a fost oprimat de comuniști și ajutat de Charles de Gaulle

Masacrul din Gara Bartolomeu, uitat de istorie

În noaptea de 7-8 octombrie, o companie și jumătate din Regimentul 45, Vlașca, s-a luptat eroic pentru a menține controlul asupra orașului, însă numărul mare de inamici și lipsa de muniție au făcut ca rezistența să fie tot mai dificilă.

Pe 10 octombrie, aproximativ 250 de soldați, conduși de căpitanul Sava Cristescu, s-au retras către calea ferată din Gara Bartolomeu. Extenuați și fără gloanțe, aceștia au sperat că vor fi capturați ca prizonieri de război, conform regulilor internaționale ale conflictelor armate.

Însă trupele germane aveau alte planuri. Aflând că soldații români nu mai aveau muniție, germanii au pus la cale un atac sângeros. Au amplasat două mitraliere într-o parte, iar în cealaltă parte au poziționat soldați echipați cu grenade de mână. Prizonierii români au fost prinși ca într-o capcană mortală.

Când atacul a început, nu a durat mai mult de câteva minute. Rând pe rând, soldații români au căzut secerați de focul inamic. Potrivit relatărilor vremii, niciunul dintre aceștia nu a mai putut riposta, deoarece își consumaseră toată muniția în luptele anterioare.

Un martor care a fotografiat câmpul de luptă a descris scena drept „o nouă mișelie a germanilor, căci după legile războiului trebuia să-i facă prizonieri”. Masacrul de la Gara Bartolomeu a fost un exemplu clar al brutalității și lipsei de umanitate care au marcat războiul.

Eroii au fost înmormântați într-o groapă comună

La câteva zile după tragedie, localnicii au fost martori la un alt episod sfâșietor. Mamele soldaților uciși, însoțite de copii și rude, au asistat neputincioase la îngroparea trupurilor într-o groapă comună. România nu putea face mai mult în acel moment, deoarece întreaga regiune se afla sub ocupație străină.

Abia în 1920, după război, căpitanul Ioan Iorga a fost trimis de societatea „Mormintele Eroilor” pentru a organiza un cimitir demn pentru cei care și-au pierdut viața la Bartolomeu.

Astfel, de-a lungul căii ferate a fost amenajat un loc de odihnă de trei metri lățime și 200 de metri lungime, iar la capătul său a fost ridicată o troiță pe care era inscripționată o frază a Reginei Maria:

„Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende”.

Vezi și: Se urca în nucul bunicului ca să observe mișcările inamicilor pe front. Măriuca Zaharia, cea mai tânără eroină de la Mărășești și sacrificiul făcut la 12 ani

Osemintele eroilor, îngropate sub asfalt de către comuniști

Anii au trecut, iar masacrul de la Gara Bartolomeu a început să se estompeze în memoria colectivă. Însă un alt act de nedreptate avea să aibă loc la câteva decenii distanță, sub regimul comunist.

Într-o încercare de a reconfigura traseele feroviare și rutiere din Brașov, autoritățile comuniste au decis să mute osemintele eroilor din cimitirul amenajat de Ioan Iorga.

Oficial, acestea urmau să fie transferate la Cimitirul Militar din Șprenghi, însă realitatea a fost cu totul alta. Multe dintre rămășițele soldaților uciși în 1916 au fost pur și simplu lăsate pe marginea șantierului, iar mai târziu, îngropate sub betonul turnat pentru a construi o șosea care să lege Brașovul de Codlea.

Astfel, cei 250 de eroi care au luptat cu vitejie pentru țara lor au fost nu doar uciși mișelește, ci și uitați și ignorați de propriul popor.

După anul 2000, pe locul fostului cimitir s-a construit și un sens giratoriu, eliminând orice urmă vizibilă a tragediei care avusese loc cu aproape un secol înainte.

Rămășițele celor căzuți au rămas îngropate sub asfalt, iar povestea lor, care ar fi trebuit să fie una de eroism și respect, s-a transformat într-un simbol al indiferenței și al uitării.

Masacrul de la Bartolomeu este una dintre cele mai negre file din istoria României în timpul Primului Război Mondial. 250 de soldați au fost măcelăriți de trupele germane, deși ar fi trebuit să fie luați prizonieri.

Jertfa lor a fost inițial recunoscută prin ridicarea unui cimitir și a unei troițe în memoria lor, însă regimul comunist a distrus acest omagiu, îngropând osemintele eroilor sub o șosea.

Astăzi, foarte puțini mai știu despre această tragedie. Amintirea celor care au murit pentru patrie trebuie însă păstrată vie, pentru că istoria nu trebuie uitată.

Acești soldați merită să fie comemorați, iar sacrificiul lor să fie recunoscut așa cum se cuvine. Poate că, într-o zi, memoria lor va fi reabilitată și vor primi, în sfârșit, respectul pe care îl merită.

Vezi și: Mausoleul de la Mărășești, templul în care se odihnesc sufletele eroilor români din Primul Război Mondial. Sculptorul Ion Jalea și-a pierdut brațul stâng acolo, pe front