10 filme cu Ștefan Mihăilescu-Brăila pe care trebuie să le vezi. Unul dintre cei mai versatili actori ai cinematografiei românești

Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost un actor român de excepție, recunoscut pentru versatilitatea și talentul său remarcabil în cinematografia românească. De-a lungul carierei sale, a interpretat numeroase roluri memorabile care au rămas în istoria filmului românesc. Iată o selecție a zece filme esențiale cu Ștefan Mihăilescu-Brăila pe care trebuie să le vizionați.

Nea Mărin Miliardar (1979)

Nea Mărin Miliardar (1979) este una dintre cele mai populare comedii românești, regizată de Sergiu Nicolaescu și avându-l în rol principal pe Amza Pellea. Pelicula este renumită pentru umorul său spumos, scenele memorabile și distribuția de excepție.

Povestea îl urmărește pe Nea Mărin Juvete, un țăran oltean ajuns accidental într-o situație incredibilă: este confundat cu un miliardar american. Această confuzie declanșează o serie de evenimente comice, pline de încurcături, urmăriri și personaje memorabile.

Pe fundalul acestui haos, mafia internațională, poliția și diverse personaje excentrice încearcă să pună mâna pe o avere uriașă.

În acest film, Ștefan Mihăilescu-Brăila interpretează rolul unui șef mafiot, pe nume Doe, liderul unei grupări care vrea să pună mâna pe banii adevăratului miliardar. Personajul său este pitoresc, cu un aer de gangster comic, dar în același timp periculos, ceea ce contribuie la umorul și tensiunea filmului.

Prin stilul său inconfundabil, Mihăilescu-Brăila adaugă un plus de savoare poveștii, fiind unul dintre cei mai memorabili antagoniști ai filmului. Replica sa și expresiile faciale au rămas emblematice pentru cinematografia românească.

Secretul lui Bachus (1984)

Secretul lui Bachus (1984) este o comedie satirică românească regizată de Geo Saizescu, inspirată din realitățile economiei subterane din perioada comunistă.

Pelicula ironizează corupția și mecanismele prin care unii indivizi reușeau să se îmbogățească prin afaceri ilegale, în special în domeniul vinului. Scenariul este scris de Petre Sălcudeanu, fiind bazat pe romanul acestuia, „Bachus și ceilalți”.

Filmul urmărește investigațiile unui jurnalist, Victor Mirea (interpretat de Emil Hossu), care descoperă o rețea ilegală de producție și distribuție a vinului falsificat. Ancheta îl conduce spre Bachus, un personaj excentric și influent, care conduce această afacere ilicită.

Actorul Ștefan Mihăilescu-Brăila interpretează magistral personajul Bachus, un fost chelner ajuns la conducerea unei afaceri de contrabandă cu vin. Bachus este un om șiret, carismatic, dar și lacom, reușind să păcălească autoritățile și să se îmbogățească prin metode ilegale.

Cu un stil de joc plin de expresivitate, Mihăilescu-Brăila transformă personajul într-unul emblematic, oferindu-i un farmec aparte prin gesturi teatrale și un umor fin.

Astă seară dansăm în familie (1972)

„Astă seară dansăm în familie” (1972) este o comedie românească regizată de Geo Saizescu, bazată pe un scenariu scris de Octavian Sava și Eugen Barbu. Filmul satirizează escrocheriile sentimentale și vânează absurditatea relațiilor sociale din România acelei perioade.

Povestea urmărește doi escroci șarmanți, Temistocle T. Temistocle (interpretat de Dem Rădulescu) și Alecu A. Alecu (interpretat de Sebastian Papaiani), care se folosesc de farmecul lor pentru a înșela femei singure și dornice de măritiș. Cei doi își schimbă identitățile și poveștile pentru a profita de naivitatea victimelor, dar planurile lor se complică pe parcurs, conducând la numeroase momente comice.

În acest film, Ștefan Mihăilescu-Brăila interpretează Cristache, un personaj excentric și comic, care adaugă un plus de savoare poveștii. Cu stilul său inconfundabil, actorul creează un rol memorabil, contribuind la umorul și dinamica filmului. El face parte din galeria de personaje care interacționează cu cei doi escroci, generând momente pline de haz.

Vezi și: Povestea sfâșietoare de viață a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila. Marele actor al României n-a avut tată, mama nu l-a iubit și a suferit trei infarcte

Titanic Vals (1964)

„Titanic Vals” (1964) este o adaptare cinematografică a celebrei piese de teatru scrise de Tudor Mușatescu, regizată de Paul Călinescu. Filmul este o comedie satirică ce ironizează moravurile politice și sociale din România interbelică, punând accent pe corupția și oportunismul din viața politică.

Personajul principal, Spirache Necșulescu (interpretat de Grigore Vasiliu-Birlic), este un funcționar modest, un cap de familie blajin și naiv, care trăiește liniștit alături de soția sa dominatoare și de copiii săi.

Viața lui ia o întorsătură neașteptată când, în urma unui incident electoral absurd, ajunge deputat în Parlamentul României. În ciuda lipsei sale de interes pentru politică, familia și anturajul îl forțează să profite de această ocazie pentru a obține avantaje materiale și sociale.

Filmul este o satiră a societății românești din perioada interbelică, subliniind ipocrizia, dorința de îmbogățire rapidă și lipsa de principii ale celor care ajung în politică.

În acest film, Ștefan Mihăilescu-Brăila joacă rolul Chirică, un personaj secundar, dar extrem de savuros. Chirică este un politician versat și oportunist, care încearcă să-l manipuleze pe naivul Spirache Necșulescu pentru propriile interese.

Prin interpretarea sa plină de energie și umor, Mihăilescu-Brăila reușește să redea perfect tipologia demagogului lipsit de scrupule, contribuind astfel la dinamica și savoarea comediei.

Tatăl risipitor (1974)

Tatăl risipitor (1974) este un film românesc regizat de Adrian Petringenaru, care se bazează pe drama socială a unei familii. Acesta abordează tema conflictului dintre generații și lupta pentru a găsi echilibrul între idealurile individuale și responsabilitățile familiale.

Filmul „Tatăl risipitor” prezintă povestea unui bărbat care, într-un moment de criză personală, ajunge să își piardă controlul asupra propriilor alegeri și să se confrunte cu un declin economic și emoțional.

Viața sa este marcată de o serie de decizii care afectează atât familia, cât și propria sa identitate. La mijloc se află un conflict generat de risipa resurselor și nevoia de a înfrunta realitatea crudă a timpului.

Ștefan Mihăilescu-Brăila joacă aici rolul primarul orașului în care se desfășoară acțiunea. Deși are un rol secundar, talentul incredibil al actorului adaugă un plus de savoare peliculei.

Cu mâinile curate (1972)

„Cu mâinile curate” (1972) este unul dintre cele mai cunoscute filme polițiste românești, regizat de Sergiu Nicolaescu. Este primul film din seria celebră care îl are în prim-plan pe comisarul Miclovan, interpretat de Nicolaescu însuși, și pe comisarul Roman, jucat de Ilarion Ciobanu.

Pelicula este inspirată de realitățile sociale și politice din România anilor ’40, imediat după Al Doilea Război Mondial, când lumea interlopă profită de haosul postbelic pentru a-și extinde influența.

Acțiunea are loc în România anilor 1945-1946, într-o perioadă tulbure, în care corupția și criminalitatea domină orașele. Comisarul Miclovan este un polițist dur, care aplică legea după propriile reguli, în timp ce comisarul Roman este un idealist care crede în justiție și procedurile legale.

Cei doi trebuie să facă echipă pentru a demasca și distruge rețeaua mafiotă condusă de Semaca, unul dintre cei mai temuți interlopi ai vremii.

În acest film, Ștefan Mihăilescu-Brăila interpretează personajul Rică Pasăre, un informator de stradă și un personaj comic al filmului.

Rică Pasăre este un om al lumii interlope, dar în același timp un supraviețuitor care încearcă să se strecoare între autorități și mafie. Este un personaj cu nuanțe de umor, dar și de viclenie, specific rolurilor în care excela Mihăilescu-Brăila.

Vezi și: Și-a pierdut memoria și a reînvățat alfabetul la bătrânețe: Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit în sărăcie, cu doar zece oameni la căpătâi

Răscoala (1965)

„Răscoala” (1965) este un film românesc regizat de Mircea Mureșan, bazat pe celebrul roman omonim al lui Liviu Rebreanu.

Pelicula prezintă evenimentele dramatice din timpul Răscoalei țărănești din 1907, care a avut loc în România, oferind o perspectivă asupra condițiilor de trai ale țăranilor și a conflictului acestora cu moșierii și autoritățile.

În film, Ștefan Mihăilescu-Brăila îl interpretează pe Lupu Chirițoiu, un personaj care simbolizează oportunismul și corupția din sistemul social al vremii.

El este unul dintre cei care profită de pe urma exploatării țăranilor, fiind un reprezentant tipic al claselor dominante care încearcă să-și păstreze privilegiile în ciuda valului de nemulțumiri care duce la răscoală.

Interpretarea sa adaugă o dimensiune puternică de satiră și critică socială, Mihăilescu-Brăila având un stil actoricesc aparte, capabil să exprime atât ipocrizia cât și frica clasei privilegiate în fața revoltei populare.

Un comisar acuză (1974)

„Un comisar acuză” (1974) este un film polițist românesc regizat de Sergiu Nicolaescu, care se înscrie într-o perioadă importantă a cinematografiei românești, marcată de filme cu teme sociale și politice.

Acesta abordează o poveste de justiție și corupție în contextul regimului comunist, având un scenariu bine construit care pune accent pe conflictele morale ale protagonistului. În acest proiect de succes, Ștefan Mihăilescu-Brăila joacă rolul tipografului Nae Costache

În noiembrie 1940, în București, regimul legionar își extinde influența. Comisarul Moldovan (Sergiu Nicolaescu) este însărcinat să ancheteze uciderea prizonierilor politici din închisoarea Viraga, comisă în noaptea de 26 spre 27 noiembrie.

Autoritățile speră că prin desemnarea unui om fără afilieri politice în acest caz, vor reuși să transmită publicului ideea că poliția își îndeplinește datoria cu onestitate. Deși guvernul dorește să ascundă adevărul, Moldovan refuză să se lase corupt și nu se lasă intimidat de presiuni.

Mai mult, el este hotărât să aducă adevărul la lumină. Acesta va deveni ținta unui comandou legionar condus de Paraipan (Gheorghe Dinică), care va face orice pentru a-l opri.

Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)

„Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972) este un film românesc regizat de Sergiu Nicolaescu, care se încadrează în genul dramatic și istoric, având un puternic mesaj naționalist și de eroism.

Pelicula este bazată pe evenimente reale din perioada ocupației germane în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reflectă lupta Rezistenței românești împotriva regimului fascist.

În această peliculă, Ștefan Mihăilescu-Brăila joacă rolul plutonierului Guciman, un personaj secundar, dar cu o importanță semnificativă în contextul întregii povești.

Ipu (Amza Pellea), cunoscut ca nebunul satului, trăiește ultimele zile ale ocupației germane într-un sat din Transilvania. El este foarte apropiat de un tânăr (Cristian Sofron), profund marcat de moartea fratelui său, cu care găsește refugiu într-o lume imaginară.

După uciderea unui soldat german, localnicii sunt amenințați cu execuția dacă nu îl predau pe autorul crimei. Ipu acceptă să își asume vina pentru fapta respectivă, cerând în schimb o fâșie de pământ pentru familia sa și o înmormântare fastuoasă, la care insista să participe chiar la repetiția funeraliilor.

Însă, în ciuda acordului, germanii, presați de evenimente, îl ignoră complet. Rămâne doar condamnarea morală „la moarte” dictată de copil.

Vezi și: 10 filme cu Amza Pellea pe care toți românii trebuie să le vadă. Unul dintre titanii cinematografiei autohtone

Păcală (1974)

Filmul „Păcală” (1974), regizat de Geo Saizescu, este o comedie inspirată din folclorul românesc, avându-l în rol principal pe Sebastian Papaiani.

Povestea urmărește peripețiile lui Păcală, un personaj șiret și plin de umor, care păcălește boierii, popii și dregătorii lacomi și corupți, devenind simbolul înțelepciunii populare.

În acest film, Ștefan Mihăilescu-Brăila joacă rolul boierului Hagi Cănuță, un personaj comic și avar, care cade victimă farselor lui Păcală.

Interpretarea sa este una savuroasă, accentuând ridicolul și ipocrizia celor avuți din acea perioadă. Prin mimica sa expresivă și jocul actoricesc inconfundabil, Mihăilescu-Brăila adaugă un plus de umor filmului.

Proiectul cinematografic a avut un succes mare la public datorită umorului autentic, satirii sociale și prestațiilor actoricești de excepție, fiind considerat o capodoperă a cinematografiei românești.