Prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Cum și-a croit drum Irina Constanziu Vlassopol printre lupii de mare

Irina Constanziu-Vlassopol este una dintre cele mai fascinante figuri din istoria maritimă a României. Născută într-o perioadă în care meseriile pe mare erau aproape exclusiv rezervate bărbaților, Irina a reușit să depășească barierele impuse de societate și să își construiască un nume în lumea marinarilor. A fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română, o pionieră într-un domeniu dificil, în care a trebuit să demonstreze că poate face față provocărilor la fel de bine ca orice bărbat.

Copilăria și educația într-o familie militară

Irina Constanziu-Vlassopol s-a născut pe 19 iunie 1900, la Iași, într-o familie de militari. Tatăl său, generalul Mihail Constanziu, a fost un om respectat în armata română, iar copilăria Irinei a fost marcată de numeroasele mutări dintr-o garnizoană în alta.

Această viață nomadă a ajutat-o să devină independentă și să se adapteze ușor la situații noi, calități care aveau să-i fie de mare ajutor mai târziu, în cariera sa maritimă.

Încă din tinerețe, Irina era atrasă de aventură și de ideea de a-și croi propriul drum într-un domeniu neconvențional pentru femei.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Deși inițial părea să urmeze un destin obișnuit pentru femeile din acea perioadă, căsătoria sa cu Spiridon Vlassopol, un ofițer de rezervă al Marinei Militare Române, avea să-i schimbe radical viața.

Primii pași spre cariera maritimă

În anul 1930, Irina și soțul său au luat o decizie îndrăzneață: au închiriat cargoul „Oituz” de 5.400 de tone de la Serviciul Maritim Român.

Irina Constanziu, dornică să își construiască o carieră în acest domeniu, a obținut la 18 februarie 1930 Livretul de marinar cu numărul 270, eliberat de Căpitănia portului Brăila. Acest document oficializa statutul său și îi permitea să activeze în domeniul maritim.

Nu a durat mult până când a primit gradul de ofițer maritim III, poziție în care era responsabilă de aprovizionarea navei cu alimente, de gestionarea cheltuielilor și a conturilor, precum și de navluri. A lucrat pe mai multe nave comerciale românești, printre care „Dacia”, „Oituz” și „Ing. N. Vlassopol”.

Vezi și: Prima femeie căpitan de cursă lungă din România. Cum a ”îmblânzit” Teodora Angela Lefterescu marina românească

Viața la bordul navei: provocări și sacrificii

Pentru o femeie aflată într-o lume dominată de bărbați, viața pe mare nu a fost deloc ușoară. Irina a fost nevoită să câștige respectul echipajului, dovedindu-și abilitățile și determinarea în fiecare zi.

Cu toate acestea, nu și-a schimbat niciodată stilul feminin. Era descrisă de jurnaliștii vremii ca o femeie elegantă, care purta pantofi de lac, jachete impecabile și avea un coc aranjat cu grijă, contrastând puternic cu uniformele marinărești obișnuite.

Irina Constanziu-Vlassopol a navigat în întreaga lume, traversând Mediterana, Marea Nordului, Marea Baltică și Atlanticul, ajungând chiar până în Argentina.

De-a lungul carierei sale, a înfruntat furtuni violente și a trecut prin momente critice. Unul dintre cele mai impresionante episoade din viața sa a avut loc în strâmtoarea Messina, unde, în mijlocul unei furtuni teribile, a reușit să salveze nava de la naufragiu, demonstrându-și astfel curajul și competența.

Recunoașterea regală și retragerea de pe mare

Datorită dedicării sale față de cariera maritimă, Irina Constanziu-Vlassopol a primit o distincție deosebită. Pe 15 august 1937, de Ziua Marinei Române, a fost decorată de Regele Carol al II-lea cu Medalia Maritimă, clasa III.

Aceasta a fost o recunoaștere oficială a contribuției sale și un moment de mândrie pentru întreaga comunitate maritimă românească.

Cu toate acestea, în 1936, după șase ani de navigație, Irina a decis să se retragă de pe mare. Motivele exacte ale acestei decizii nu sunt pe deplin cunoscute, însă se presupune că a fost influențată de schimbările din viața sa personală, inclusiv de divorțul de Spiridon Vlassopol.

Vezi și: Românca din Iași care a fondat Asociația Femeilor Americane. Povestea artistei Alma Gluck, una dintre cele mai mari soprane ale lumii

O viață marcată de persecuțiile regimului comunist

După cel de-Al Doilea Război Mondial, destinul Irinei Constanziu-Vlassopol a luat o turnură tragică. În loc să fie respectată pentru realizările sale, a fost marginalizată de regimul comunist, care nu vedea cu ochi buni persoanele cu origini burgheze sau cu legături regale.

Deși fusese un pionier în domeniul său, Irina s-a trezit într-o situație disperată: nu mai putea găsi un loc de muncă în domeniul maritim și a fost nevoită să accepte slujbe umile pentru a supraviețui.

Într-un contrast dureros cu anii de glorie petrecuți pe mare, Irina Constanziu Vlassopol a ajuns să lucreze ca femeie de serviciu în București. Însă, chiar și în aceste condiții, nu și-a pierdut demnitatea și a continuat să își păstreze pasiunea pentru lumea maritimă.

Moștenirea lăsată Muzeului Marinei Române

Chiar dacă a fost uitată de autorități și de societate, Irina Constanziu Vlassopol nu și-a abandonat niciodată legătura cu marea.

În ultimii ani ai vieții, a purtat o corespondență activă cu Muzeul Marinei Române din Constanța, căruia i-a lăsat o mare parte din arhiva sa personală.

Însemnările sale, fotografiile și documentele pe care le-a donat constituie astăzi o mărturie valoroasă despre viața și cariera primei femei ofițer din Marina Comercială Română.

Irina Constanziu Vlassopol s-a stins din viață în 1979, în București, departe de lumea maritimă pe care o iubise atât de mult.

Povestea sa rămâne însă un exemplu de curaj, determinare și pasiune, demonstrând că barierele impuse de societate pot fi depășite prin muncă și perseverență.

Irina Constanziu Vlassopol a fost o femeie care a sfidat normele vremii sale și a deschis drumul pentru alte femei în domeniul maritim.

Deși viața sa a fost marcată de provocări, ea a rămas fidelă pasiunii sale pentru mare până în ultimele clipe. Astăzi, numele ei merită să fie cunoscut și respectat, ca simbol al unei lupte pentru egalitate și recunoaștere într-o lume dominată de bărbați.

Vezi și: Românca Maria Elena Bjornson, artista care a îmbrăcat ”Fantoma de la Operă”. Singura femeie din lume care a câștigat premiul Tony pentru decor și costume