Pot învăța animalele „limba” altor specii? Ce au aflat oamenii de știință
Comunicarea în lumea animală este mult mai complexă decât ne imaginăm. De la balenele care își modifică sunetele în funcție de context până la șobolanii cârtiță care dezvoltă accente proprii, animalele folosesc o varietate de semnale pentru a interacționa. Dar pot ele învăța să înțeleagă și chiar să folosească semnalele altor specii? Studiile arată că unele animale reușesc să interpreteze sau să imite sunetele altora, însă rămâne un mister cât de mult înțeleg cu adevărat.
Păsările migratoare și înțelegerea altor specii
Păsările sunt printre cele mai studiate animale când vine vorba de capacitatea de a recunoaște semnalele vocale ale altor specii. Cercetările recente arată că păsările cântătoare care migrează singure pot înțelege apelurile altor specii de-a lungul traseului lor. Aceste sunete le-ar putea ajuta să rămână în siguranță sau să găsească direcția potrivită în timpul călătoriilor lungi.
Un studiu condus de Benjamin Van Doren de la Universitatea din Illinois Urbana-Champaign a analizat tiparele de vocalizare ale păsărilor aflate în apropierea uneia alteia. Cercetătorii au descoperit că apelurile nu sunt întâmplătoare, ci urmează anumite modele, sugerând că păsările ascultă și răspund la semnalele altor specii.
Aceste rezultate contrazic ideea că migrația păsărilor cântătoare este o călătorie solitară. Deși încă nu putem traduce exact ce „spun” păsările unele altora, studiul sugerează că aceste sunete ar putea conține mai multe informații decât înțelegem în prezent.
Pasărea care își păcălește vecinii
Dacă unele păsări ascultă și interpretează semnalele altor specii, altele duc această abilitate la un alt nivel. Pasărea Drongo cu coadă bifurcată (Dicrurus adsimilis), o pasăre mică și neagră din Africa, a învățat să imite apelurile altor specii pentru a-și asigura hrana.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/02/drongo-767x575.jpg)
Pasarea Drongo
Păsările Drongo au obiceiul de a urmări alte animale, cum ar fi suricatele, așteptând un moment oportun pentru a le fura mâncarea. La început, ele folosesc propriile semnale de alarmă pentru a speria suricatele și a le face să fugă, lăsând mâncarea în urmă.
Totuși, această strategie are un punct slab: dacă păcălesc prea des suricatele, acestea își dau seama de înșelăciune și încetează să mai reacționeze la semnalul păsărilor Drongo. Aici intervine ingeniozitatea acestor păsări. Ele nu doar că recunosc apelurile de alarmă ale altor specii, dar le și imită pentru a menține frauda activă. Când propriul lor semnal nu mai funcționează, păsările Drongo încep să emită apelurile de alarmă ale suricatelor sau ale altor păsări.
„Știu să imite specia pe care o urmăresc”, explică Thomas Flower, biolog la Capilano University din Canada.
„Prin această strategie, pot continua să-și păcălească victimele”.
Cât de mult înțeleg animalele ceea ce „spun”?
Imitarea sunetelor altor specii este clar un avantaj evolutiv pentru unele animale, dar rămâne neclar cât de conștiente sunt ele de înșelăciune. În cazul păsărilor Drongo, cercetătorii nu sunt siguri dacă aceste păsări intenționează să înșele suricatele sau dacă pur și simplu au învățat, prin repetiție, că anumite sunete duc la obținerea hranei.
„Oferirea unei dovezi clare că un animal intenționează să mintă este extrem de dificilă”, spune Flower.
Totuși, păsările Drongo demonstrează o formă de învățare deschisă, adică sunt capabile să învețe sunete noi și să le folosească într-un mod flexibil.
Mai mult, acest tip de învățare amintește de felul în care bebelușii umani își dezvoltă limbajul. La început, ei imită sunetele adulților fără să le înțeleagă pe deplin, iar treptat, prin experiență, încep să le asocieze cu semnificații specifice. Dacă acest model se aplică și păsărilor Drongo sau altor animale, ar putea însemna că, deși nu au un „limbaj” ca al oamenilor, ele posedă un grad surprinzător de flexibilitate cognitivă.
În concluzie, animalele pot învăța și folosi sunetele altor specii, dar încă nu știm exact în ce măsură le înțeleg. Cercetările continuă să dezvăluie complexitatea uimitoare a comunicării în lumea animală, iar viitorul ar putea aduce descoperiri și mai spectaculoase.