Fântâna Lahovary din București, amintirea ultimului duel din România. Cum l-a omorât Nicolae Filipescu pe jurnalistul George Emanuel Lahovary

La sfârșitul secolului al XIX-lea, duelurile erau o metodă uzuală de a rezolva disputele de onoare, mai ales între personalități influente din politică și jurnalism. Un astfel de eveniment a avut loc în anul 1897, când jurnalistul și omul politic Gheorghe Emanuel Lahovary a fost ucis într-un duel de către Nicolae Filipescu, viitor președinte al Partidului Conservator. Acest incident a rămas înscris în istoria României ca ultimul duel oficial, iar moartea lui Lahovary a fost comemorată prin ridicarea Fântânii Lahovary, un monument devenit simbol al acestui tragic eveniment.

George Emanuel Lahovary și conflictul cu Nicolae Filipescu

Născut în 1854, Gheorghe Emanuel Lahovary a fost un eminent jurnalist, diplomat și om politic român. A studiat dreptul la Paris și, întors în România, s-a impus rapid în lumea presei prin articole incisive și analize politice pertinente.

A fost redactor la ziarul conservator „L’Indépendance Roumaine”, unde nu s-a ferit să critice deschis personaje influente ale vremii, printre care și Nicolae Filipescu. Această atitudine intransigentă avea să-i aducă sfârșitul tragic.

Nicolae Filipescu, un politician de marcă și un pasionat al scrimei, a fost vizat de mai multe atacuri jurnalistice semnate de Lahovary.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Acesta din urmă l-a acuzat pe Filipescu de duplicitate politică, susșinând că, deși conservator, cocheta cu liberalii. Într-un context politic tensionat, aceste acuzații l-au indignat profund pe Filipescu, care a considerat că onoarea sa fusese lezată.

În ciuda eforturilor unor colegi de partid de a aplana conflictul, Filipescu a refuzat orice reconciliere și l-a provocat pe Lahovary la duel, cerând insistent ca onoarea sa să fie restabilită printr-o confruntare directă, conform uzanțelor vremii.

Un duel de onoare sau un asasinat premeditat?

Duelul a avut loc în sala de tir folosită frecvent de Filipescu pentru antrenamente, un avantaj evident pentru acesta. Totuși, locația nu respecta normele impuse de Codul Dueliștilor, având dimensiuni reduse, ceea ce limita mișcările combatanților.

Cei doi adversari au ales spada ca armă de luptă, fiind ambii experimentați în scrimă. Duelul a fost scurt, durând doar două reprize, dar s-a încheiat tragic.

Filipescu a aplicat o lovitură violentă, iar spada sa a pătruns adânc în corpul lui Lahovary, provocându-i o rană fatală. Martorii au relatat că impactul a fost atât de puternic, încât lama s-a îndoit în interiorul trupului victimei.

Moartea fratelui policitianului Alexandru M. Lahovary a generat un val de indignare și controverse. La procesul intentat lui Nicolae Filipescu, procurorul general Ștefan Stătescu a susținut că duelul nu a fost corect și că sala de tir a influențat decisiv desfășurarea acestuia.

Vezi și: “Eram un suflet amândoi, ne înțelegeam din priviri!” Povestea de dragoste dintre Ion Voicu, ”prințul viorii”, și Madeleine, ultima prințesă a Cantacuzinilor

De asemenea, martorii la confruntare au fost considerați responsabili pentru că au permis duelul în condiții inechitabile. Stătescu a mers până acolo încât a calificat duelul drept „un asasinat premeditat”.

„Puteau ei să facă o astfel de fandare într-un câmp deschis? Putea lovitura să ajungă într-o aşa profunzime? Nu. Aşadar, Filipescu a trebuit să aibă putinţa ca să sară în primul moment.

Ce furie de atac şi ce siguranţă de teren a trebuit să aibă Filipescu ca să facă acest salt, căci salt e în realitate şi, cu toată romparea lui Lahovary, să intre cu arma în corpul adversarului său 20 de centimetri.

Aceasta dovedeşte că acuzaţia adusă martorilor, în ceea ce priveşte sala de scrimă, e adevărata cauză a nenorocirii întâmplate.

Martorii nu trebuiau să autorizeze acest duel; ei au produs, deci, această împrejurare şi lor trebuie să li se impute faptul petrecut”, declara la proces procurorul Ştefan Stătescu, menţionând mai târziu că nu ar fi fost un duel, ci un asasinat.

În urma procesului, Nicolae Filipescu a fost condamnat la șase luni de închisoare, dar a fost grațiat rapid de Regele Carol I. După eliberare, și-a continuat cariera politică fără obstacole majore, ajungând ulterior lider al Partidului Conservator.

Fantana Lahovary, riricata de Zoe Sutu in memoria sotului ei, ucis in duelul cu Nicolae Filipescu. Foto Wikipedia

Povestea de iubire dintre George Emanuel Lahovary și prințesa Zoe Șuțu

George Emanuel Lahovary și Zoe Șuțu au trăit o poveste de dragoste profundă, marcată de respect și devotament reciproc.

Zoe, descendentă a unei familii aristocrate, era o femeie inteligentă și rafinată, care a împărtășit pasiunea soțului ei pentru cultură și politică. Căsătoria lor a durat 17 ani, timp în care au format un cuplu respectat în cercurile aristocratice ale vremii.

Moartea tragică a lui Lahovary a fost o lovitură grea pentru Zoe. Rămasă văduvă de tânără, la doar 35 de ani, frumoasa principesă a păstrat vie amintirea soțului ei prin ridicarea Fântânii Lahovary.

Pentru a cinsti memoria soțului ei, prințesa Zoe Șuțu i-a comandat, în 1903, sculptorului Carol Stork, un monument funerar combinat cu o fântână, care a fost instalat în fața sălii de tir unde avusese loc duelul fatal.

Vezi și: Eroina Ecaterina Caradja, prințesa răpită de propriul tată. ”Îngerul de la Ploiești” a salvat sute de soldați și a îngrijit 3.000 de orfani

Fântâna Lahovary, comandată de soția lui în anul 1903

Pe fațada fântânii se poate citi, și astăzi, inscripția ce atestă donația prințesei: „Donațiune făcută de principesa Zoe Soutzu în memoria lui George Emanuel Lahovary”.

Această inițiativă a demonstrat dragostea și respectul pe care i le purta, dorind să lase generațiilor viitoare un simbol al memoriei lui.

Ulterior, Zoe Șuțu s-a recăsătorit cu principele Alexandru Șuțu, dar acest nou mariaj nu a umbrit niciodată amintirea primei sale iubiri. Monumentul pe care l-a comandat în cinstea lui Lahovary rămâne o mărturie a dragostei lor și un simbol al unui destin tragic într-o epocă în care onoarea se apăra cu sabia.

În primii ani, fântâna s-a aflat în fața sălii de tir, care ulterior a devenit Teatrul Regina Maria. După demolarea teatrului în 1986, monumentul a fost mutat și depozitat, pentru ca într-un final să fie reinstalat, după 1990, în Piața Națiunilor Unite, unde poate fi văzut și astăzi.

Ultimul duel oficial din istoria României a fost un moment dramatic, care a marcat profund societatea vremii. Moartea lui Gheorghe Emanuel Lahovary a fost percepută nu doar ca o pierdere personală pentru familie, ci și ca un semnal de alarmă asupra pericolelor unui cod de onoare depășit.

Monumentul ridicat în cinstea sa, cunoscut astăzi drept Fântâna Lahovary, rămâne un simbol al acestei povești tragice, amintind generațiilor viitoare de un episod al istoriei noastre care nu trebuie uitat.

Vezi și: Cea mai frumoasă prințesă pe care a avut-o România: Maica Alexandra, izgonită de comuniști, ”nici pâmântul nu a lăsat-o să plece”