Povestea ”Giganților” din Parcul Carol I din București, etern îndrăgostiți de a lor ”Nimfă”. Cum ar fi sfârșit cei doi frați care au iubit aceeași femeie

Parcul Carol I, unul dintre cele mai frumoase parcuri ale Capitalei, găzduiește două statui impunătoare, cunoscute sub numele de „Giganții”. Aceste sculpturi ascund o poveste dramatică, o legendă care a străbătut veacurile, vorbind despre dragoste, gelozie și un destin tragic.

Istoria celor mai frumoase statui din Parcul Carol I

Se spune că iubirea adevărată nu cunoaște margini și traversează barierele timpului și ale spațiului, într-un mod în care filmele, literatura și miturile nu ar reuși să-i aducă, de fapt, cinste.

Povestea celor doi Giganți și a Nimfei lor rămâne una dintre cele mai frumoase istorii din folclorul românesc, vorbind despre o dragoste blestemată, cu gust amar, lacrimi fierbinți și suflete sfâșiate.

Legenda spune că ar fi existat cândva doi frați care ar fi fost îndrăgostiți de aceeași fată. Amândoi erau puternici, hotărâți și gata să facă orice pentru a cuceri inima frumoasei fecioare.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Dar iubirea lor nu a fost una binecuvântată, pentru că gelozia s-a strecurat între ei. Neputând să decidă cine ar trebui să fie alesul, au lăsat soarta să hotărască.

Există mai multe variante ale finalului acestei povești. Unii spun că fata, sfâșiată în sufletul ei de alegerea imposibilă pe care trebuia să o facă, s-a aruncat în apele unei cascade, promițându-și inima celui care o va salva. Dar frații, orbiți de gelozie și disperare, au continuat să se lupte între ei, fără a mai observa că era prea târziu pentru a o salva.

O altă variantă, încă și mai sumbră, spune că niciunul dintre frați nu putea accepta ca celălalt să o aibă, astfel că, mistuiți de furie, au ucis-o pe fată. Imediat ce și-au dat seama de fapta lor, regretul i-a doborât, iar trupurile lor au fost pietrificate de suferință.

Vezi și: Doamna cu umbrela, statuia care ”bântuie” Cimitirul Bellu. Noaptea i s-ar auzi plânsetele, printre morminte

Cum arata ansamblul statuar original din Parcul Carol I. Gigantii si Nimfa, în același loc. Foto arhiva

Cum a luat ”naștere” legenda prin sculptură

Această poveste a fost transmisă din generație în generație, inspirând artiștii vremii. Oamenii care locuiau în munți au văzut, aproape de Bușteni, o cascadă străjuită de două stânci imense.

Ei au numit cascada Urlătoarea, amintindu-și de strigătul fetei pierdute, iar stâncile le-au numit Jepi, asemeni celor doi frați transformați între pietre.

În București, legenda a fost adusă la viață prin sculptură. Cu ocazia Expoziției Generale Române din 1906, organizată pe Câmpia Filaretului în onoarea a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, arhitectul Remus Iliescu și sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea și Filip Marin au decis să redea această poveste tragică în piatră.

Expoziția din 1906 a fost un moment de mare importanță pentru România, marcând progresul țării sub domnia Regelui Carol I. Evenimentul a avut o amploare considerabilă, fiind organizate numeroase pavilioane, expoziții și lucrări de artă menite să simbolizeze cultura și tradițiile românești.

În acest context, „Grota fermecată” și statuile „Giganții” au fost concepute ca parte a unui peisaj artistic complex, menit să îmbogățească parcul.

Vezi și: Top 7 cele mai frumoase statui din București. Ce povești ascund monumentele impresionante

Gigantii din Parcul Carol I din Bucuresti. Colaj Playtech

„Grota fermecată” și destinul despărțit al statuilor

Inițial, lucrarea, intitulată „Grota fermecată”, includea cei doi frați, sculptați din piatră de Rusciuc, de către Storck și Paciurea, și frumoasa fată, numită „Nimfa adormită”, realizată în marmură albă de către Filip Marin. Cei trei erau așezați împreună, ilustrând pentru trecători durerea, pasiunea și tragismul iubirii neîmpreunate.

Compoziția originală avea un impact vizual și emoțional puternic. „Giganții” erau reprezentați ca două figuri masculine impunătoare, cu trăsături dure, expresii încordate și o atitudine care sugera rivalitatea și durerea lor eternă.

În mijlocul lor, „Nimfa adormită” avea o prezență delicată, simbolizând frumusețea fragilă și sacrificiul iubirii imposibile.

Cu timpul, istoria parcului s-a schimbat, iar conducătorii care au urmat nu au apreciat aceste povești vechi. În anii ’60, Parcul Carol a fost reamenajat, iar grota a fost distrusă.

Cei doi frați, „Giganții”, au fost mutați pe aleea principală a parcului, în apropierea intrării dinspre Piața 11 iunie. Nimfa a fost luată din mijlocul lor și mutată în Parcul Herăstrău, condamnată la singurătate.

Mutarea sculpturilor a fost parte a unei serii de transformări prin care a trecut Parcul Carol în perioada comunistă. Autoritățile vremii au dorit să elimine sau să modifice elementele care nu se potriveau ideologiei regimului, iar „Grota fermecată” a fost una dintre victimele acestor schimbări.

Prin îndepărtarea Nimfei, simbolismul inițial al ansamblului s-a pierdut, iar „Giganții” au rămas singuri, fără contextul care să le explice povestea.

Astăzi, puțini oameni cunosc legenda care leagă aceste statui. Vizitatorii Parcului Carol se opresc adesea pentru a admira cele două figuri impunătoare, dar nu știu că ele reprezintă doi frați mistuiți de dragoste și gelozie, nici că „Nimfa adormită” a fost odată alături de ei, completând această poveste tulburătoare.

Vezi și: Povestea ”Înaripatei”, cea mai înaltă statuie din România: ”A costat cât un pod! Era un înger al libertății!”

Ansamblul statuar ”Gigantii si nimfa adormita din Parcul Carol I”. Foto Muzeul Municipiului București

Un viitor pentru povestea celor trei

Poate, într-o zi, Nimfa adormită va fi readusă alături de cei doi frați, iar povestea lor va fi din nou completă. Până atunci, ea își doarme somnul departe de Giganți, în Parcul Herăstrău, iar cei doi frați stau de o parte și de alta a aleii principale din Parcul Carol, veghetori muți ai unei iubiri imposibile.

În ultimii ani, diverse inițiative culturale au încercat să readucă în atenție poveștile și simbolurile uitate ale Bucureștiului.

Poate, într-o zi, autoritățile sau pasionații de istorie vor face demersuri pentru a reface compoziția originală a statuilor. Aceasta nu ar fi doar o restaurare artistică, ci și o reîntregire a unei povești care merită spusă mai departe.

Poate că destinul le-a fost potrivnic, dar legenda lor continuă să trăiască, în piatră și în memoria celor care mai cred în povești. Căci, așa cum spun vechii locuitori ai Bucegilor, nimeni nu poate lua Jepii de lângă cascada Urlătoarea. Și poate nici cei trei nu vor fi despărțiți pentru totdeauna.