Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Moștenirea ascunsă în sute de cuvinte din română

Dacii, strămoșii noștri care au trăit pe actualul teritoriu al României, continuă să fascineze prin moștenirea lor culturală și lingvistică. Deși nu există dovezi clare că ar fi folosit un sistem de scriere propriu, limba lor a supraviețuit prin aproximativ 200 de cuvinte care se regăsesc astăzi în limba română. Aceste relicve lingvistice oferă o perspectivă unică asupra vieții lor cotidiene și a influenței durabile asupra identității românești.

Moștenirea lingvistică a dacilor

Studiul limbii dacice este un subiect fascinant, dar plin de controverse, din cauza lipsei de dovezi scrise directe. Potrivit lingviștilor și istoricilor precum Bogdan Petriceicu Hașdeu, Ioan Iosif Rusu și Ariton Vraciu, aproximativ 160-200 de cuvinte din limba română își au originea în limba vorbită de dacii antici. Acestea sunt termeni autohtoni, care nu provin din latină, slavă, greacă sau alte limbi care au influențat limba română de-a lungul timpului, scrie cotidianul Adevărul.

George Pruteanu, un important lingvist, a împărțit cuvintele daco-gete în patru categorii:

1. Cuvinte autohtone recunoscute de Hașdeu – incluse în lucrarea sa monumentală „Etymologicum Magnum Romaniae”.
2. Cuvinte cu corespondent în limba albaneză – care sugerează o origine indo-europeană comună cu traco-dacii.
3. Cuvinte autohtone fără corespondent în albaneză – identificate de Ioan Iosif Rusu.
4. Cuvinte autohtone studiate de Ariton Vraciu – care demonstrează unicitatea limbii dacice.

Printre cuvintele moștenite se numără brad, copil, mămăligă, strugure, vatră, baci și pârâu. Acestea reflectă aspecte ale vieții cotidiene, naturii și ocupațiilor dacilor, fiind termeni folosiți cu precădere în agricultură, păstorit și activități domestice.

Vezi și: În ce zei credeau dacii. Când a apărut creștinismul pe meleagurile noastre, de fapt

Limba dacică și legătura cu albaneza

O descoperire fascinantă a fost identificarea unor similitudini între limba dacilor și limba albaneză, care ar putea avea rădăcini comune în limba traco-iliră. De exemplu, anumite cuvinte autohtone din română au corespondente directe în albaneză, ceea ce sugerează o relație lingvistică strânsă între cele două popoare.

Această conexiune a fost studiată în detaliu de Ioan Iosif Rusu, care a demonstrat că atât dacii, cât și albanezii împărtășeau un fond lexical comun, provenit dintr-o ramură indo-europeană specifică zonei balcanice.

Vezi și: Cele 10 aberații despre istoria dacilor. Ce sunt oamenii în stare să creadă fără să cerceteze

De ce dacii nu foloseau scrierea?

Una dintre cele mai discutate controverse legate de daci este lipsa unui sistem de scriere propriu. Potrivit cercetătorului Ariton Vraciu, tracii și ilirii, popoare înrudite cu dacii, nu aveau o scriere proprie sau un alfabet înainte de influența greacă. De asemenea, istoricul Aelianus nota că tracii considerau rușinos să folosească scrierea, fiind o practică rar întâlnită la neamurile barbare din Europa.

Cu toate acestea, alți istorici, precum Constantin și Hadrian Daicoviciu, susțin că dacii cunoșteau scrierea, dar o foloseau doar în contexte limitate. Descoperiri precum inscripția „Decebalus per Scorilo” de la Sarmizegetusa Regia sugerează că scrierea în alfabet latin era utilizată de elita dacică pentru comunicări oficiale. Alte exemple, precum mesajele scrise pe ciuperci trimise împăratului Traian, arată că dacii cunoșteau și utilizau scrierea romană în relațiile diplomatice.

Vezi și: Cea mai mare minciună din istoria noastră? Adevărul despre dacii din grădinile Palatului Versailles din Franța

Lista cuvintelor dacice păstrate în română

Moștenirea lingvistică a dacilor este evidențiată printr-o varietate de cuvinte folosite și astăzi. Iată câteva exemple din lista identificată de lingviști:

• A: abur, aprig, aruncă, azugă.
• B: baci, brad, brânză, buză.
• C: copil, cioară, cioban, codru.
• M: mălai, mămăligă, moș, murg.
• P: pârâu, prunc, păstra.
• S: stână, strugure, sugruma, șopârlă.
• T: traistă, țap, țarină.
• V: vatră, viezure, viscol.

Aceste cuvinte reflectă viața simplă, dar bogată cultural a dacilor, în strânsă legătură cu natura și ocupațiile lor zilnice.

Vezi și: „Dacii liberi”, între neadevăruri istorice, toxicitate și xenofobie: frustrările românilor, adunate într-un pileus

Toponime și denumiri străvechi

Pe lângă cuvintele moștenite, o serie de toponime din România au origini dacice. Nume de râuri precum Olt (Alutus), Argeș (Argessos) sau Mureș (Marisos) și localități precum Sarmizegetusa, Drobeta și Potaissa sunt dovezi ale influenței geto-dacilor asupra geografiei și identității românești.

Concluzie: o limbă vie prin moștenirea sa

Deși dacii nu au lăsat în urmă texte scrise, limba lor trăiește prin cuvintele păstrate în română. Aceste relicve lingvistice nu doar că dezvăluie aspecte ale vieții lor cotidiene, dar subliniază și complexitatea culturală a acestei civilizații antice. Studierea limbii dacice rămâne un subiect fascinant și deschis, oferind mereu noi perspective asupra rădăcinilor identității noastre naționale.