Nouă teorie unește relativitatea lui Einstein cu mecanica cuantică prin ecuația pisicii lui Schrodinger

O echipă de cercetători de la Universitatea din Trieste, condusă de Matteo Carlesso, a propus o nouă teorie care ar putea rezolva una dintre cele mai mari enigme din fizică: tranziția dintre comportamentul cuantic și cel clasic al universului. Studiul lor modifică ecuația fundamentală a mecanicii cuantice, ecuația Schrodinger, oferind o perspectivă nouă asupra modului în care universul respectă atât legile mecanicii cuantice, cât și pe cele ale relativității generale, scrie site-ul Thebrighterside.news.

Dilema mecanicii cuantice și a relativității

Mecanica cuantică operează într-un univers bizar, unde particulele pot exista în mai multe stări simultan, un fenomen cunoscut sub numele de superpoziție. Totuși, acest principiu pare să dispară la scară macroscopică, unde obiectele mari, precum planetele și stelele, urmează legile clasice.

Această discrepanță ridică întrebări fundamentale: dacă universul este, în esență, cuantic, cum respectă el legile clasice, precum cele descrise de relativitatea generală a lui Albert Einstein? Această întrebare a inspirat cercetările recente care încearcă să explice tranziția de la haosul cuantic la ordinea clasică.

Pisica lui Schrodinger și problema măsurării

Problema măsurării în mecanica cuantică este ilustrată cel mai bine prin experimentul mental al pisicii lui Schrodinger, în care o pisică poate fi simultan vie și moartă până când este observată. Această paradoxală stare de incertitudine reflectă modul în care particulele cuantice pot exista în superpoziție până la o prăbușire a funcției de undă, care stabilește un rezultat definitiv.

Andreea Antonescu trăiește coșmarul incendiilor din Los Angeles: „Am văzut infernul cu ochii mei”

Stațiunea Costinești intră în renovare. Ce se va întâmpla cu celebra epavă

Cercetătorii din Trieste sugerează că această prăbușire poate apărea spontan printr-un mecanism auto-indus, fără necesitatea unui observator extern. Ei au modificat ecuația Schrodinger prin adăugarea unor termeni non-lineari și stocastici, care determină colapsul superpozițiilor pe măsură ce sistemele devin mai mari. Astfel, comportamentul clasic al obiectelor macroscopic este explicat natural.

Cosmologie cuantică și tranziția la clasic

Studiul se concentrează pe modul în care spațiu-timpul în sine ar putea fi inițial într-o superpoziție de geometrii diferite. Prin mecanismul propus, universul ar fi trecut spontan într-o geometrie clasică unică, permițând respectarea legilor relativității generale.

Modelul propus de cercetători descrie un univers cuantic care, în timp, colapsează într-o stare clasică. Acest proces ar explica de ce semnale precum Radiația Cosmică de Fond (CMB), care provine din etapele timpurii ale universului, prezintă un comportament clasic, în ciuda originilor sale cuantice.

Provocări experimentale și perspective

Deși elegant din punct de vedere teoretic, testarea acestei teorii ridică provocări semnificative. Devierea subtilă față de mecanica cuantică convențională ar putea fi detectată doar prin experimente extrem de sensibile, la nivel atomic și molecular.

Echipa lui Carlesso colaborează deja cu fizicieni experimentali pentru a dezvolta metode inovatoare de testare. Aceste eforturi ar putea valida sau respinge teoria, deschizând calea către o mai bună înțelegere a universului.

Noua teorie propusă de cercetătorii din Trieste reprezintă un pas important în unificarea mecanicii cuantice cu relativitatea generală. Modificând ecuația Schrodinger și introducând conceptul de colaps auto-indus, acest model explică tranziția de la haosul cuantic la ordinea clasică observată în univers.

Deși mai sunt necesare experimente pentru validarea acestei ipoteze, studiul oferă o perspectivă promițătoare asupra uneia dintre cele mai mari dileme ale fizicii moderne. Dacă va fi confirmată, această teorie ar putea rescrie modul în care înțelegem structura fundamentală a realității.