7 tradiții de Crăciun cu origini misterioase: păgânism sau simbolistică creștină. De la sărutul sub vâsc la pomul împodobit cu globuri

Crăciunul este una dintre cele mai iubite sărbători din lume, plină de obiceiuri care aduc bucurie și căldură. Însă multe dintre aceste tradiții au origini surprinzătoare, unele dintre ele fiind asociate cu ritualuri păgâne, iar altele având rădăcini adânc în creștinism. De la sărutul sub vâsc la împodobirea pomului de Crăciun, fiecare obicei spune o poveste diferită. În cele ce urmează, vom explora șapte tradiții de Crăciun și vom descoperi dacă au fost influențate de simboluri păgâne sau dacă sunt expresii autentice ale credinței creștine.

1. Cele 12 zile de Crăciun

Tradiția celor 12 zile de Crăciun este asociată cu drumul parcurs de magi până la Betleem pentru a aduce daruri pruncului Iisus. Această perioadă simbolizează manifestarea lui Hristos în fața celor care nu erau evrei, devenind o parte importantă a sărbătorilor creștine.

Istoricii, însă, sugerează că ritualurile asociate cu aceste zile, precum „wassailing” (o tradiție de binecuvântare a recoltelor și a pomilor fructiferi), ar putea avea rădăcini păgâne între celții și germani. Aceștia practicau sărbători dedicate fertilității și belșugului, marcând sfârșitul solstițiului de iarnă prin ritualuri de purificare și reînnoire.

2. Pomul de Crăciun

Pomul de Crăciun, considerat astăzi un simbol creștin, este uneori asociat cu ritualuri păgâne. Istoricii sugerează că obiceiul ar putea proveni din tradițiile germanice de a decora arbori veșnic verzi, considerați sacri.

Marele duce al Luxemburgului a abdicat de la tron după 25 de ani de domnie. Anunțul făcut chiar de Crăciun

Horoscop zilnic 27 decembrie 2024. Zodiile care se bucură de liniște în sânul familiei

Totuși, alți experți indică originea creștină a pomului, derivat din „Arborele Paradisului” folosit în piesele biblice medievale despre Adam și Eva. Această tradiție a fost popularizată în secolul al XIX-lea de familia regală britanică, în special prin prințul Albert, soțul reginei Victoria, care a adus obiceiul din Germania natală.

3. Yule și buștenul festiv

Termenii „Yule” și „Yuletide” provin dintr-o sărbătoare germanică păgână dedicată solstițiului de iarnă, ce marca revenirea luminii solare. Obiceiul implică aprinderea unui buștean mare, simbol al protecției și al rodniciei.

De-a lungul timpului, Yule a fost asimilat de creștinism, transformându-se în tradiția focului festiv de Crăciun sau, mai recent, în variante comerciale precum buștenul din ciocolată. Obiceiul aprinderii bușteanului simboliza alungarea spiritelor rele și atragerea norocului pentru anul care urma.

4. Sărutul sub vâsc

Vâscul a fost considerat sacru de druizii celți, fiind folosit într-un ritual de fertilitate. Tradiția sărutului sub vâsc a apărut în Anglia secolului al XVIII-lea, fără o explicație clară. Unele teorii sugerează o legătură cu credințele păgâne privind prosperitatea și fertilitatea.

În antichitate, vâscul era văzut ca un simbol al vieții eterne, datorită capacității sale de a rămâne verde în timpul iernii. De-a lungul timpului, a fost asociat cu romantismul și uniunea, devenind un element popular în decorurile de Crăciun.

5. Moș Crăciun și Odin

Se crede că Moș Crăciun ar avea legături cu zeul nordic Odin, liderul panteonului scandinav, cunoscut pentru barba albă și darurile oferite într-o sanie trasă de cai mitici.

Totuși, majoritatea istoricilor consideră că figura modernă a lui Moș Crăciun este inspirată din Sfântul Nicolae, un episcop creștin din Anatolia, cunoscut pentru actele sale de generozitate. Imaginea sa a evoluat în timp, fiind influențată de cultura populară și reclamele comerciale moderne.

6. Data de 25 decembrie

Crăciunul este sărbătorit pe 25 decembrie, aproape de solstițiul de iarnă. Unele teorii sugerează că data a fost aleasă pentru a înlocui festivitățile păgâne precum Saturnalia, dedicate zeului roman Saturn.

Cu toate acestea, alți istorici subliniază că data ar putea avea legătură cu calculele creștine privind nașterea lui Iisus, fără legături directe cu ritualurile păgâne. Aceasta ar putea fi o combinație între simbolismul luminii și renașterea spirituală asociată cu creștinismul.

7. Cina festivă cu curcan

Consumul de curcan la masa de Crăciun este văzut de unii ca o continuare a festinurilor păgâne. Totuși, tradiția a luat amploare în secolul al XIX-lea, când pasărea a devenit o alternativă accesibilă față de alte preparate.

Charles Dickens a contribuit la popularizarea curcanului prin romanul „O poveste de Crăciun”, dar istoricii consideră că ospățurile festive au fost mai degrabă simboluri de abundență decât influențe păgâne. În multe culturi, mesele festive reflectă recunoștința pentru recoltele bogate și speranța pentru un an nou prosper.

Concluzie

Originea tradițiilor de Crăciun este un amestec fascinant de obiceiuri păgâne și simbolistică creștină. De la pomul de Crăciun la sărutul sub vâsc, fiecare element are o istorie interesantă care ne amintește că sărbătorile sunt un prilej de bucurie, unitate și reflecție asupra trecutului.